Cure slabit Body Line

Posts Tagged ‘suplimente alimentare’

Cunoaştem cu toţii că piaţa suplimentelor  alimentare  este o piaţă emergentă,  fiind  într-o continuă creştere. Pe zi ce trece apar tot mai multe produse, care mai de care producător ori/şi comerciant lăudându-se cu efecte spectaculoase ale suplimentelor din portofoliul său, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea masei musculare, cât şi în eliminarea grăsimilor corporale, ca să nu mai amintim  despre suplimentele destinate prevenirii sau tratării feluritelor afecţiuni medicale. Este o piaţă concurenţială, în care  imensa majoritate a jucătorilor  respectă regulile jocului, însă, din păcate  există  şi trişori.                                    De câţiva ani de zilei există Legea etichetării produselor, această  lege  poate fi realtiv uşor ocolită, în cazul în care cei direct implicaţi dau dovadă de o anumită abilitate  şi, în aceeaşi măsură, consumatorul  nu este atent, mai bine zis nu este atent la ceea ce citeşte  pe etichata anumitor produse. Cu alte cuvinte, înscrisurile de pe etichetele anumitor produse induc în eroare consumatorul şi nu oricum, ci  în modul cel mai grosolan cu putinţă, cum veţi afla parcurgând acest material. Ni se pare, şi fapetele dovedesc că şi în cazul suplimentelor alimentare unii încearcă să se joace de-a ”alba-neagra”.

Românul are însă o mentalitate : tot ce vine din afară este  garantat,  “marfă”, ce este fabricat în România,  este ceea ce îndeobşte, în spiritul nostru mioritic, spunem  cu o oareacare doză de sarcasm , “lucru românesc”, mai precis,   un produs  necalitativ. Că vom vedea că nu lipsa de calitate caracterizează în totalitate produsele autohtone, este  cu totul o altă poveste. Ori, jucătorii necinstiţi exploatează tocmai acestă breşă  a mentalităţii consumatorului român. În plus, românul este şi mare amator de chilipiruri. Ar dori produse având un “brand” dar şi preţuri….”modice”.Ori calitatea  nu prea face casă bună cu preţurile derizorii.

Din păcate, cei mai muţlţi consumatori,  nu au  un orizont prea larg în sfera sulimentelor alimentare. Este şi explicabil având în vedere faptul că, abia de câţiva ani, suplimentele alimentarea u apărut pe piaţa românească.  Mai mult, există puţini specialiştii care să cunoască suficient de bine piaţa suplimentelor alimentare, astfel încât să poată face o recomandare bazată pe dovezi ştiintifice şi nu pe idei culese de ici şi colo, cu precădere din publicaţiile în spatele cărora stau însuşi procesatorii suplimentelor alimentare. De aceea, nu trebuie să mire pe nimeni  că textele produse care prezintă aşa-zisele „ informaţiile certe”  sunt subtil inoculate de către producători,  astfel încât să inducă în zonele subliminale ale cortexului  posibililor  cumpărători, în mod indirect, mesaje ce au menirea de a face legătura între dorinţele şi aspirţiile celor în cauză şi necesitatea   administrării respectivelor  suplimente alimentare, care  reprezintă interfaţa  dintre  antrenamentele cu greutăţi  şi  efecteele aşteptate, respectiv creşterea masei musculare  şi a forţei şi nu în ultimul rând, arderea  grăsimilor corporale,  scopul final fiind acela ca, pe această bază firmele în cauză să-şi poată vinde în primul rând produsele  respective şi apoi, pe această bază  să-şi diversifice şi amplifice portofoliul suplimentelor , ceea ce , în fond nu reprezintă altceva decât gartantul politicii de extindere şi consolidare a respectivelor firme  pe piaţa suplimentelor alimentare.

În primul rând orice posibil, cumpărător  trebuie să posede un minimum de cunoştinţe refertoare la suplimentele alimentare pentru a face o alegere corectă şi   pentru a evita eventualele capcane. Nu ne-am propus să  prezentăm un ghid la cumpărătorului, însă,  vom puncta câteva asepect deosebit de utile.

Calitatea unui produs depinde de calitatea ingredientelor ce îl compun, care trebuiesc înscrise obligatoriu,   şi în linba română pe eticheta oricărui produs, eficienţa suplimentelor alimentatre, indiferent de scopul urmărit (creştera volumului masei musculare, arderea grăsimilor, etc.), fiind dat  proporţiile diverselor ingrediente folosite. Toate aceste lucruri sunt exprimate în final, prin preţul produsului respectiv.

În plus, toate”instrucţiunile” trebuie să  fie scrise, în mod obligatoriu şi în limba română.

Principala capcană in achiziţionarea unui produs este să dăm mai mulţi bani pe un anumee produs decat face, cumpărând de fapt ceva ce este scris doar pe etichetă, dar de fapt nu există  şi în  cutie, sau există dar în cantităţi mai mici. Astfel, există anumite indicii, care pot induce în eroare cumpărătorii. Un astfel de indiciu ar fi  spre exemplu denumirea generică a produslului unei firme  oarecare, de exemplu:” 100% WHEY PROTEIN”, să spunem că acesta ar fi “titlul” produsului. Parcurgând lista ingredientelor , respectivul cumpărător, însă, citeşte că de fapt conţinutul proteic al respectivului produs este  abia  de….65%. Ori el spera că va găsi proteine în proporţie de 100. Cum  vom vedea pe parcurs, 100% nu  rezultă  nici în cazul  în care însumăm  ingredientele  din anumite suplimente alimentare,  o bună parte…”pierzându-se pe drum”,fiind nesprecificate pe etichetă. La prima vedere, ar părea că este o aritmetică de genul  lui Pristanda, din  “O scrisoare pierdută”, însă lucrurile  nu  le putem lua sub aspect comic.  Mai mult, se pare  că este ca şi aritmetica, de genul 1+1=3. Oare, respectivele  ingrediente”lipsă la apel” se regăsesc în conţinutul amabalajului? Probabil, având în vedere că  trebuie să “iasă” gramajul. Dar oare diferenţa”nespecificată” nu repreziuntă un atentat la săntatea consumatorului?  Iată, nişte întrebări pur retorice, pe care fiecare dintre dumneavoastră trebuie să şi le pună.

Mergând pe firul Adrianei capcanelor “întinse” de  anumite suplimente alimentare, multe neajunsuri şi posibile capcane se datorează faptului că presupusele efecte benefice conferite  de multe suplimente alimentare sunt  prea puţin  testate.

Există alte “chichiţe” care ies din sfera bunului simţ şi  ne vom lega de ele.

Whey Protein, Milk&Egg,  Creatine Capsule, desemnează denumirea comercială  a anumitor suplimente alimentare. Le putem lesne asemăna cu alte produse de cu tiotul alt ge. Când spui Xerox, te gândeşti la copiatoare,  chiar dacă sunt produse de către firma, Minolta. Când spui Rigips,  te gândeşti la gips-carton, chiar dacă este  fabricat de către  o firmă  de la noi din ţară. Când spui Şampanie te gândeşti la  vinul spumant, fie provenind  din  podgoria Murfatlar. Şi  exemplele pot continua. Ceea ce iese în evidenţă este faptul că un brand a transmis în conştiinţa colectivă simbolul unui anumit gen de produse.

Revenind la suplimentele alimentare, bună oară Whey Protein  şi  Milk &Egg, este un produs aflat şi în portofoiul firmei noastre, Pro Nutrition, ca şi al  multor firme cu  tradiţie  îndelungată  în  domeniul suplimentelor alimentare, dar şi al unora care au apărut ca defuncta cometă Haley, din “înaltul cerului” şi care dacă stăm  să amaalizăm au  o vârstă “asttronomică”… de vreo doi ani şi jumătate.. Ceea  ce  jucătorii  necinstiţi de pe piaţa suplimentelor alimentare ignoră în totalitate şi, prin aceasta îşi arată adevărata  faţă publicului consumator este aceea că firmele serioase investesc începând  din sfara cercetării, a testării produselor, certificării calităţii  lor prin implementarea normativelor ce garantează calitatea produselor, în speţă, ISO 9001 şi  twrnâminând cu a celor de mediu 14001. În plus,  poziţia lor vis-à-vis de consumator, este loială  inclusiv în ceea ce priveşte etichetarea produselor, nemaivorbind despre  corespondenţa deplină dintre ceeea ce este înscris pe etichetă, conţinutul produsului, precum şi măsurile de securitatea alimentară care se iau cu acest prilej, evitându-se inclusiv prin  anumite măsuri  de securitate, “piratarea”produselor.

Şi, toate acestea,  costă bani. Cei ce practică preţuri de dumping(aviz amtorilo de chilipiruri!), acţionează începând de la mdul de prezentare al produslui.  În primul rând etichetarea.  “Clonează” etichetele altor firme, din “comoditate” ori lipsă de inspiraţie. Cei ce au cunoştinţe mnimaliste  referitoare la publicitate/advertising,  au avut prilejul să vadă clipuri publicitare “trase la indigo”, iar  noi, ar zice cârcotaşii( nu Huidu şi  cu atât mai puţin, Gănuşe),  ne facem probleme cu  nişte amărâte de etichete… Apoi, lipseşte cu desăvârşire etichetarea în limba română. În schimb, pe capacul ambalajului produsului, pe un fluturaş, ori flaier cum le place la unii  din lumea culturismului, să le spună, există  nişte “recomandări” sforăitoare,  de genul că,  “generaţii întregi de atleţi au obţinut rezultate deosebite  consumând respectivul produs, satisfacţia lor vis-à-vis de produs fiind maximă….”

Bunăoară, o firmă care importă şi desface  suplimente alimentare  având o “tradiţie” de  doi, maximum trei ani,  face ceea ce v-am semnalat  mai sus. Nu facem publicitate mascată şi nici directă firmei respective, aşa că nu-I dăm numele. Noi, cei  de la Pro Nutition ştim cine stă în spatele respectivei firme, având în vedere cîă am conlucrat vreo cinci ani cu “guru”-l  suplimentelor alimentare, în cauză,  înainte de a avea marea revelaţie…de lider zonal în domeniu,  importator şi redactor al unei publicaţii, pe măsură.

Revenind la etichetare, putem citi în limba enegleză că produs este procesat în EU. În care din cele  27 de ţări?  Identitatea naţională nu s-a pierdut şi nici nu se pierde prin integrare, fie ea şi europeană. Tot  noi vă spunem că, aceste produse sunt procesate  puţin mai la vest..  pe cursul mijlociu al Dunării. Vă daţi seama unde anume? Vă dăm câteva repere: cam pe unde se varsă Tisa în bătrânul Danubiu.

Pentru un a numit produs cu o denumire generică, să o amintim în treacăt, Milk &Egg, procesată oare de către ce  firmă care, a asigurat  satisfacţie generaţiilor de culturişti???,citind  cu atenţie compoziţia în macronutrienţi, la 100 grame de produs rezultă următoarele:

-          proteine 70 grame;

-          carbohidraţi 16, 3 grame;

-          grăsimi 0, 7 grame.

Însumându-le, nu rezultă decât 87 de grame. Revenind la aşa-zisa aritmetică a lu’Ţugui, poate ne ajută Ghiţă Pristanda, din comedia lui Caragiale  să descoperim unde anume sau mai precis, ce anume sunt cele 13 grame nespecificate….No comment!

În astă vreme, firma autohtone,  care au  trecut prin “furcile caudine” ale auditului, pe propria lor cheltuială şi au obţinut certificarea de calitate şi,  nu în ultimul rând, au făcut investiţii serioase inclusiv prin  achiziţionarea instrumentarului necesar punerii pe picioare de laboratoare  necesare  testării calităţii produselor, tocmai  pentru ca, în fiecare ambalaj în parte conumatorul să  primească ceea ce şi-a dorit( şi, în fond ceea ce a plătit), sunt oarecum afectate de politica acestor “rechini” în domeniul  suplimentelor alimentare.

Bunăoară, firma noastră, Pro Nutrition,în şapte ani de activitatea reuşit să-şi creeze  un portofoliu  impresionant de suplimente almentare,  realizând  exporturi în U.E.(Ungaria, Suedia, Slovacia),apoi, dincolo de Prut(frontiera estică a U.E.), în Republica Moldova şi Ucraina dar şi în lumea musulmană în Quatar(unde exigenţele referitoare la produsele ce conţin  proteine sunt mai mari, ţinând de anumite percepte religioase specifice Coranului).

Cum se realizează exportul? În primul rând, prin obţinerea unor certifiate de caliate/ de garanţie, celelalte aspecte ţinând de legislaţie şi politica de markerting. La “intern” ori la export, calitatea produserlor Pro Nutriion, este însă, aceaşi.

Cum ne putem apăra în faţa unor posibile capcane? Probabil, singura soluţie viabilă este documentarea permanentă din surse demne de încredere, astfel încât să fim pregătiţii să nu înghiţim (la propriu ş la figurat) orice ni se spune. Citind publicaţiile noastre, Muscle Fit şi Pro Muscle Magazin, veţi fi la curent cu noutăţi în  domeniul suplimentelor începând cu legislaţia în domeniu şi până la, să-I spunem neoficial,  orientări şi preferinţe  în domeniul suplimentelor în funcţie de  obiectivele ce vi le-aţi propus.

În fine, dacă ne testăm/verificăm  propriile produse, în aceeaşi măsuură  suntem capabili  să verificăm şi produsele altor firme şi, cu siguranţă  vom face acest lucru, cu precădere în cazul  acelor firme care  atentează în primul rând la …bunul simţ. Ne vom posta în turla de control şi vom trage semnalul de alarmă ori de câte ori va fi nevoie, asemănător străjerului din cetatea medievală,  strigând în acelaşi timp, consacratul avertisment: Te văd, te văd!” Aviz amatorilor!

Popularity: 3% [?]

În discuţiile colocviale, purtate cu prieteni, rude şi vecini mi-a fost dat adeseori să aud, că la  noi, acolo unde se fac “medicamente” (n.a – la firma Pro Nutrition), au auzit că… şi că…, ştiţi dumneavoastră cum e cu bârfele, în orăşelele de provincie. Le-am spus de zeci de ori, până la plictis interlocutorilor mei că, în cadrul firmei noastre nu se fabrică medicamente, ci suplimente alimentare. Eu am spus, eu am auzit. Ei şi acum dau înainte cu “medicamentele” , din cauza faptului că nu sunt capabili să facă distincţia între medicamente şi suplimente alimentare, această confuzie datorându-se, pe de o parte şi lipsei de înţelegere, a credibilităţii că un corp antrenat prin metode specifice culturismului natural, ajutat de o dietă în care sunt incluse suplimente alimentare, poate ajunge la dimensiuni parcă venite de pe o altă planetă.  Lipsa de informare, ca să mă exprim în termeni “blânzi”, precum şi anumite mentalităţi în gândire, care la generaţia mai veche persistă din vremea “omului nou”, respectiv al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în care, te cam pricepeai la toate şi în fond la nimic, face ca vălul de ceaţă să persiste în gândirea “multilateralilor” şi, spre surprinderea mea am auzit şi nişte afirmaţii…de-a dreptul hilare potrivit cărora suplimentele alimentare ar fi…”droguri”. Şi de data aceasta “multihomo” confundă…marfa cu ambalajul, ei neauzind de steroizii anabolizanţi căci, în fond la asta le stătea gândul dar nu găseau termenul.

O altă posibilă sursă de confuzie vinde ”din interior”, din farmacii şi puncte farmaceutice, în care se găsesc în devălmăşie, produse cosmetice, suplimente alimentare (vitamine, minerale, etc), produse de plafar (ceaiuri de plante medicinale), dar şi diverse materiale specifice medicinei alternative (pliculeţe cu argilă pentru argiloterapie), altele cu şi fără “aripioare”, precum şi, în final mult discutatele medicamente, gratuite, compensate, ori la preţ întreg. Datorită celor mai sus menţionate există în rândul publicului larg, o confuzie în ceea ce priveşte suplimentele alimentare vs. medicamente, asemănătoare cu cea dintre produsele  farmaceutice şi cele cosmetice.

Este o diferenţiere de structură, între medicamente şi produse cosmetice. Curtea Europeană de Justiţie a legiferat în 1991, pentru statele membre ale Comunităţii Europene* – definiţia următoare a medicamentului: “substanţele care tratează sau previn boala la oameni sau animale, respectiv substanţele care sunt administrate spre a restaura, corecta şi modifica funcţiile fiziologice”.

În acelaşi act se face şi distincţia netă – a medicamentelor de produsul cosmetic, care este : “Orice substanţă plasată în contact cu părţile externe ale corpului, exclusiv pentru a le curăţa, proteja ori parfuma, în vederea schimbării aparenţei acestora sau a corecta mirosurile corpului”.

*Comunitatea Europeană, este denumită astăzi Uniunea Europeană, (U.E.)

Este, în esenţă cam deosebirea pe care legislaţia românească actuală o face între suplimentele alimentare şi alimentele propriu – zise, nepunându-se nicidecum la nivelul “gulerelor albe” problema confuziei dintre suplimentele alimentare şi medicamente sau dintre suplimente şi steroizi anabolici sau/şi droguri.

Din păcate, există situaţii critice legate de alimente şi alimentaţie, când respectarea normelor sanitar – veterinare de producţie, de conservare şi de preparare a alimentelor a dus la declanşarea unor episoade epidemice pe care mass – media le-a relatat la timpul potrivit.

Pentru a se evita astfel de situaţii nedorite Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) au recomandat tuturor ţărilor să aplice normele internaţionale de calitate şi igienă a alimentelor, în vederea protejării sănătăţii populaţiei.

Apariţia în alimentaţia umană a porumbului modificat genetic, omologat doar pentru hrana animaleor, a neliniştit opinia publică: FAO a invitat guvernele să analizeze serios îngrijorarea consumatorilor şi să treacă urgent la aplicarea normelor Codex. Comisia “Codex Alimentarius” este organismul internaţional cel mai înalt în acest domeniu, afiliat la OMS şi FAO, la care au aderat 165 de state. Acest organism veghează la calitatea alimentelor şi la respectarea normelor de securitate sanitară.

Potrivit OMS şi FAO, anual mor două milioane de copii din cauza afecţiunilor diareice provocate de apă sau alimente, iar peste un miliard de persoane suferă de toxinfecţii alimentare. Chiar în ţările industrializate se estimează că un sfert de populaţie contractează una dintre aceste infecţii, iar indicele de mortalitate atinge 20 de cazuri la un milion de persoane.

SUA au fost primele care, conformându-se recomandărilor OMS şi FAO, au creat un organism specific, Food and Drug Administration (FDA), care controlează şi avizează toate produsele alimentare şi chiar suplimentele alimentare la care recurge populaţia, dându-i acesteia garanţia securităţii alimentare. Standardele FDA sunt atât de riguros întocmite, încât se bucură de recunoaşterea organismelor mondiale implicate în asigurarea sănătăţii omului şi au început să fie preluate şi aplicate pe plan naţional de numeroase ţări, inclusiv la noi.

Dar cum litera şi spiritul legii sunt cele mai explicite, le dăm lor cuvântul.

Potrivit ORDINULUI  MINISTRULUI SĂNĂTĂŢII NR. 1214/23.12. 2003., PRIVIND APROBAREA NORMELOR PRIVIND SUPLIMENTELE ALIMENTARE (M.O. partea I, nr. 50/21.01. 2004.)

CAPITOLUL I

Art. 2 -  subpunctul a) suplimentele alimentare reprezintă produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic, separat sau în combinaţie, comercializate sub formă de doză, cum ar fi capsule, pastile, tablete, pilule şi alte forme similare, pachete de pulbere, fiole de lichid, sticle cu picături şi alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile;

b) nutrienţii prezintă următoarele substanţe:

(I) vitamine;

(II) minerale.

În continuare se lărgeşte aria de definire a suplimentelor alimentare, specificându-se la

Art. 3 - În categoria suplimentelor alimentare, conform definiţiei cuprinse la art.2 lit. a) se includ şi următoarele:

a) proteine pure sau sub formă de izolate proteice, izolate proteice şi hidroizolate proteice, aminoacizi şi amestecuri ale acestora;

b) lipide alimentare (inclusiv acizi graşi polinesaturaţi esenţiali);

c) fosfolipide (lecitine, cefaline, serinfosfatide, inozitofosfatide) până la cantităţi ale conţinutului de fosfor de 1g/zi;

d) fibre alimentare până la cantitatea de 24g/zi;

e) produse parabiologice: parobiotice, prebiotice, semibiotice – alimente funcţionale care reglează flora microbiană intestinală.

Art.4 – (1) Pot fi utilizate la fabricarea suplimentelor alimentare numai vitaminele şi mineralele enumerate în anexa nr. I şi în formele listate în anexa nr II.

…

(4) Ministerul Sănătăţii poate acorda derogare de la cerinţele prevăzute la alin.(1) până la data de 31 decembrie 2009 pentru utilizarea vitaminelor şi mineralelor nemenţionate în anexa nr.I sau sub formele nemenţionate în anexa nr. II, cu condiţia ca:

a) substanţele respective să fie utilizate în unul sau mai multe suplimente alimentare comercializate în Uniunea Europeană la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

b) Autoritatea Europeană de Siguranţă Alimentară să nu fi emis un aviz nefavorabil pentru utilizarea acestor substanţe sau utilizarea lor în această formă ,,în producerea suplimentelor alimentare, pe baza unui dosar ce susţine utilizarea substanţei în cauză, prezentat Comisiei Europene de către statele membre ale Uniunii Europene nu mai târziu de 12 decembrie 2006.

Art.5 - (1) Cantităţile maxime de vitamine şi minerale prezentate în suplimentele alimentare pentru o porţie zilnică de consum, conform recomandărilor fabricantului, se stabilesc luându-se în considerare următoarele:

a) nivelurile superioare de siguranţă ale vitaminelor şi mineralelor stabilite prin evaluarea ştiinţifică a riscului, pe baza datelor ştiinţifice general acceptate, ţinând cont de variaţia nivelurilor de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori.

b) aportul de vitamine şi minerale din alte surse alimentare.

Cam aceasta prevede legislaţia, iar procesatorii suplimentelor alimentare le respectă întocmai. Doritorii pot consulta respectivul Monitor Oficial pentru o informare mai amplă.

Întreaga activitate a  firmei Pro Nutriton este ghidată de doi piloni: legislaţia în vigoare şi respectul faţă de consumator. Putem exemplifica această directivă prin faptul că la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern, nr.106/2002 – privind etichetarea alimentelor, în numărul 17/iunie – iulie 2003 al revistei Muscle Fit, prin intermediul articolului sugestiv intitulat „Citeşte eticheta” vă prezentam câteva considerente esenţiale în legătură cu etichetarea produselor şi vă expuneam certificatul de garanţie al calităţii materiei prime, de primă clasă provenite din import, din care procesăm produsele noastre. Este o dovadă a spiritului de comunicare, indubitabil.

Scepticilor le  mai venim în sprijin cu un argument pentru a putea face o distincţie clară între medicamente (produse farmaceutice) şi suplimentele alimentare. Dacă în industria farmaceutică, se cere, pentru ca un produs să poată intra în fabricaţie de serie, să respecte reglementările europene, Good Manufacturing Practice (buna practică de producţie), suplimentelor alimentare nu li se aplică acelaşi regim. În vederea desfăşurării unui comerţ civilizat, modern şi în plus, pentru a se evita produsele “piratate”, începând cu data de 15 martie 2004, în conformitate cu standardele EN23166:1993 şi STAS12208-90, pentru asigurarea unicităţii codurilor pentru produse în procesele de ambalare, transport şi distribuţie, Asociaţia Română pentru Paletizare şi Containerizare a atribuit spre utilizare, în procesul de marcare cu coduri de bare a produselor, firmei Pro Nutrition, codurile: RO 1766 indicativ alfanumeric şi 6421766 indicativ numeric, ceea ce înseamnă că toate produsele noastre marcate cu coduri de bare sunt originale, în ambalaje închise ermetic şi sigilate.

Revenind la disputa noastră, suplimentele alimentare nu au nici în clin, nici în mânecă cu steroizii anabolizanţi, darmite cu medicamentele şi în fond nici cu alimentele. Referindu-ne la  deosebirea dintre suplimentele alimentare şi alimente, comparaţia se poate extinde în domeniul sportului, este voba despre culturism şi haltere (ca sport olimpic, nu ca greutate liberă). Ambele au un singur punct comun, folosesc haltera (ca material sportiv). Diferenţierile încep de aici, pe câtă vreme în sportul haltere obiectivul este de a ridica cât mai mult (ca de altfel şi în powerlifting), culturismul vizează să creeze şi să menţină o tensiune musculară adecvată creşterii optime a masei musculare. Cam la aceasta se rezumă, în fond şi asemănarea dintre produsele alimentare şi suplimente. Ambele au, vorbind la modul general aceleaşi surse de bază de materii prime, prelevate din agricultură şi zootehnie, precum şi aditivi alimentari, coloranţi alimentari, diverse arome, etc. În rest alimentele sunt alimente, iar suplimentele, suplimente şi aici trebuie făcut, potrivit legislaţiei în vigoare distincţia că, suplimentele alimentare nu pot să înlocuiască principiile alimentare, în vederea unei hrăniri sănătoase, aşa cum le defineşte şi termenul de referinţă, completează doar alimentaţia celor ce le utilizează cu menţiune expresă de a se ţine cont în cazul dozării acestora de recomandările procesatorilor.

Că în farmacii găsim spre exemplu mutivitamine, nu înseamnă că s-a încălcat  legislaţia în vigoare, însă vitaminele de sinteză, căci acestea au format de pastile, ţin de “parohia” suplimentelor alimentare.

Să aruncăm deci o privire asupra celui mai vechi supliment alimentar, creatina.

Creatina a fost descoperită în anul 1832, de către un cercetător francez numit Michel Eugene Chevrul, descoperitorul ei numind-o “creatină”, nume sub care este cunoscută în întreaga lume. Iniţial a fost descoperită ca un element organic existent în carne (1832), ulterior la mijlocul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, deci după 1880 s-a descoperit prezenţa ei şi în urină.

Anul 1927 a reprezentat un an de cotitură, deoarece s-a descoperit fosforcreatina (creatina fosfat – n.a.), ca o combinaţie a fosforului cu creatina.

Relativ târziu, creatina monhidrat, a fost studiată pentru prima dată în anul 1904, la peste 70 de ani de la data descoperirii creatinei şi chiar şi în prezent deţine exclusivitatea preocupărilor cercetătorilor, dar nici măcar un singur studiu nu a putut aduce vreun argument potrivit căruia administrarea creatinei ar avea anumite efecte secundare. Şi, fără excepţie aşa stau lucrurile şi cu glutamina şi cu arginina, cu aminoacizii BCAA,  pentru a nu vorbi de batoanele proteice sau de băuturile cu efecte energizante, revitalizante.

În ceea ce priveşte steroizii anabolizanţi, am prezentat în paginile revistei Muscle Fit nr.  28 din aprilie – mai a.c. istoricul lor, în articolul omonim ”Istoricul steroizilor anabolici”.

Din anul 1889, când s-au făcut primele injecţii cu extras de testicul de vier (ce conţine testosteron), mai bine de 100 de ani, până în anii ‘70 când s-au efectuat primele controale antidoping cu  prilejul JO din 1972 şi ’76, steroizii au avut câmp liber de acţiune.

În SUA, preşedintele Bush jr. a promulgat la sfârşitul anului trecut noi acte normative, mai aspre comparativ cu cele mai vechi, prin care nu se face mare diferenţă între producătorii de steroizi, dealerii şi consumatorii acestora şi cei, din zona “crepusculară” a drogurilor.

În vara aceasta, cu ocazia concursului de culturism “Arnold Classic”, al doilea ca importanţă după Mr. Olympia, fostul culturist, star al Holywoodului, actualul guvernator al Californiei, Arnold Schwarzenegger, a declarat război deschis steroizilor anabolizanţi, cu toate că în tinereţe a recurs şi el la astfel de “ajutoare”. Ce să-i facem “ale tinereţii valuri”, cum spune nea’ Iancu Caragiale. Terminator iarăşi este în misiune. Va reuşi el să învingă ”forţele întunericului”? Rămâne de văzut.

La noi, Legea privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, – Nr. 552 din 30.11.2004, publicată în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 1215 din 17.12.2004, alături de modificările aduse Legii educaţiei fizice şi sportului promulgată tot anul trecut, vin să facă ”curăţenie”, începând cu pseudoefedrinele luate din culpă medicală, nu ştiu de către care înnotătoare şi terminând cu cei mai puternici steroizi, incluzând şi insulina pe post de steroid, pentru a creşte performanţele sportive (nu medicament pentru diabetici).

Dacă totuşi aveţi dubii în ceea ce priveşte suplimentele alimentare, vă recomandăm să citiţi articolul intitulat: Creatina – suplimentul minune, în care am prezentat beneficiile pe care le aduce creatina organismului uman, inclusiv asupra stării de sănătate a organismului, articol bazat pe câteva din cele aproximativ 150 de studii ce s-au făcut în ultimii patru ani, studii în care nu s-a putut releva măcar un singur aspect referitor la efectele secundare ale creatinei. Aşa cum stau lucrurile cu creatina, aşa stau şi cu arginina, cu glutamina, cu aminoacizii BCAA şi lista rămâne în continuare deschisă, căci există un semn de echivalenţă între suplimentele alimentare şi sănătate.

Popularity: 1% [?]