Author Archive

Grăsimile (lipidele) au valoare calorică foarte mare, de 700 – 900 calorii pentru 100 grame. Ele reprezintă factori de nutriţie energetici. Grăsimile sunt formate din acizi graşi saturaţi sau nesaturaţi, fapt care determină valoarea lor nutritivă. Pe lângă faptul că aduc în organism acizi graşi ele mai contribuie şi la îmbogăţirea organismului cu vitamine liposolubile (A,D,K, F).

Din punct de vedere nutritiv, valoarea grăsimilor variază în funcţie de originea lor care poate fi animală, vegetală sau mixtă.

Dintre grăsimile animale, amintim binecunoscutele alimente ca untul, slănina, untura de porc, seul de vacă sau de oaie, grăsimea de pasăre, uleiul din ficat de peşte etc.

Grăsimile vegetale sunt alimente formate din uleiul de măsline, floarea soarelui, porumb, dovleac, soia, arahide, susan, sâmburi de struguri etc. Descriem câteva dintre grăsimile cele mai des folosite în alimentaţia omului, pentru a scoate în evidenţă foloasele sau dezavantajele lor. UNTUL- este o sursă de vitamine A, D, şi K, uşor digerabil. Este de preferat să se consume în stare proaspătă (ca atare sau adăugat la prelucrări culinare a diferitelor alimente). Vara prezintă o cantitate mai mare de vitamine decât iarna, datorită păşunilor din care se hrănesc animalele. Calităţile lui sunt foarte cunoscute, aşa că nu are rost să le dezbatem mai pe larg.

UNTURA DE PORC; datorită conţinutului mare de acizi saturaţi se digeră greu, având şi un coeficient ridicat de aterogen. În schimb, are o mare valoare energetică.

SEUL DE VACĂ sau OAIE-se obţine prin topirea grăsimii depusă în jurul diferitelor orgnane (inimă, rinichi, intestine, plămâni): Are valoare calorică mare, de aproximativ 800 calorii la 100 grame. Are digestibilitate mult mai redusă şi se utilizează la diferite preparate culinare de calitate inferioară.

GRĂSIMEA DE PASĂRE, spre deosebire de cea de mamifere conţine o cantitate mai mică de acizi graşi saturaţi. Conţine însă şi acizi graşi nesaturaţi (linoleic, oleic, acid stearic etc., care îi conferă digestibilitate şi valoare nutritivă mai mare decât ale unturii sau seului.

ULEIUL DE PEŞTE –se extrage din ficat de ton, morun etc.; are valoare nutiritvă deosebit de importantă, prin faptul că asigură un aport însemnat de vitamine A şi D. Întrucât este format din acizi graşi nesaturaţi, este o grăsime uşor digerabilă. Acesta nu se utilizează în alimentaţia obişnuită, ci sub formă de „cure” pentru fortificarea organismului. Prin aportul crescut de vitamine A şi D se indică pentru o perioadă limitată de timp, în funcţie de prescripţia medicală.

Atât uleiul din ficat de peşte, cât şi untura de peşte, pe lângă aportul de grăsime pe care-l realizează, mai conţin importante cantităţi de retinol şi colecalciferol (vitamina D3).

ULEIURILE VEGETALE-sunt cele mai indicate să fie consumate în preparate culinare: Acestea prezintă avantajul că sunt formate din acizi graşi nesaturaţi şi au digestibilitate bună; prezintă dezavantajul că, datorită prelucrării termice, se pierd o parte din vitamine.

Dintre grăsimile mixte, cea mai utilizată în alimentaţia umană este margarina.

MARGARINA- este o grăsime mixtă, formată din grăsimi animale şi vegetale (unt, lapte, uleiuri vegetale etc.).Calitatea margarinei se obţine în funcţie de proporţia amestecului. Valoarea energetică a margarinei depinde de cantitatea de lipide pe care o conţine, în timp ce valoarea nutritivă este legată direct de ingredientele folosite.

Grăsimile vegetale formate din uleiuri (de grâu, porumb, floarea soarelui etc.) extrase din cereale, conţin vitaminele B1,D şi K.

Grăsimile se digeră mai greu pentru că stau timp mai îndelungat în stomac, ceea ce le face să „ţină de foame”; mărind sapiditatea mâncării.

Grăsimile emulsionate, ca de pildă: untul, smântâna, frişca etc., ca şi uleiurile din cereale se digeră mai uşor. În schimb, grăsimile bogate în acizi graşi saturaţi (grăsimile de bovine şi, mai ales de ovine) se digeră mult mai greu; consumate în cantităţi prea mari, rămân în parte neabsorbite, provocând diaree. În general, grăsimile consumate în cantităţi mari – datorită tulburărilor de nutriţie-conduc la obezitate, ateroscleroză etc.

Grăsimile – sunt digerate în proporţie de 96-98%. Cu cât emulsionarea (dispersarea) lor este mai fină, cu atât sapiditatea lor este mai mare.

Grăsimile au calitatea de a provoca evacuarea veziculei biliare atunci când aceasta este hipotonă sau atonă. În schimb, sunt contraindicate în dischineziile veziculare hipertone şi hiperchinetice, în litiază biliară etc.

Se ştie că, mâncărurile bogate în grăsimi sunt săţioase, iar dacă acestea sunt în cantităţi prea mari, valoarea calorică a mâncării este acoperită. Surplusul de calorii se stochează în ţesutul adipos, ducând la suprapondere, distrugând sănătatea organismului; aceasta producând atermatoză, cresc mortalitatea prin boli cardivasculare.

Grăsimile alimentare au influenţă asupra colesterolemiei (cantitatea de colesterol din sânge).

Din cercetările efectuate reiese că grăsimile formate din acizi graşi saturaţi provoacă creşterea colesterolului, în timp ce grăsimile formate din acizi graşi nesaturaţi (uleiuri de flarea soarelui, de porumb, de soia etc.) duc la scăderea cantităţii de colesterol.

Oricât de bună sau indicată ar fi o grăsime în prepararea hranei, ajunsă în stadiul de râncezire este fără îndoială nocivă organismului.

Deci, se impune atenţie şi la păstrarea grăsimilor, nu numai la prepararea lor.

Ca urmare, cumpătare în toate…

Popularity: 9% [?]

În loc de introducere vom prezenta foarte pe scurt subiectul fimului de ficţiune ”No pain, no gain”, film ce tratează problematica culturismului şi fitnesului, cu aspectele lor mai plăcute dar şi cu cele mai puţin plăcute…

Personajul principal este culturistul natural Mike Zorilllo, în interpretarea lui Gus Malliarodakis, campion de culturism al unui mic orăşel din Ohio. Eroul nostru pleacă în Mecca culturismului, Los Angeles pentru a-şi urma destinul. Deşi culturist natural, Mike Zorillo trebuie să-l înfrunte pe Jake Steel (în interpretarea lui Dennis Newman), care este un consumator înrăit de steroizi anabolizanţi. Pare a fi o confruntare inegală, fără şanse de câştig din partea lui Mike Zorillo, însă graţie calităţilor fizice Mike va câştiga titlul râvnit.

Dorinţa de afirmare a lui Mike în culturismul natural nu se potriveşte cu interesele celei mai mari companii specializate în nutriţie sportivă, fapt pentru care, respectiva companie doreşte efectiv să-l distrugă pe Mike.

Prin muncă asiduă dar şi printr-o tenacitate de neclintit, personajul nostru principal câştigă trofeul ”Mr. West Coast”, ceea ce-i deschide noi perspective, printre care şi aceea de a ajunge campion mondial de culturism.

Scenariul şi regia filmului aparţin lui SAMUEL TURCOTTE, personalitate referitor la care am  prezentat, ce-i drept în mod succint câteva date în articolul nostru, “No pain, no gain”, articol  publicat în numărul 31 al revistei Muscle Fit.

Fost senior manager la media digital Sun Microsystem, Turcotte a conceput, realizat şi  găzduit peste 200 de pagini web pentru compania la care lucra. Cunoscut ca scenarist, regizor şi producător de filme, din portofoliul căruia extragem scurt metrajul Kata, un film ce tratează problematica artelor marţiale, scurt metraj ce a obţinut locul I la Festivalul de Film din Houston (Texas).

De asemenea, Turcotte s-a distins în calitate de producător asociat al lung metrajului ”The Manson Family” (“Familia Manson”), film care în cadrul Festivalului de Film din New York a fost distins cu titlul de ”Cel mai bun lung metraj”.

Filmul “The Manson Family” reprezintă o introspecţie în viaţa cunoscutei familii a lui Charles Manson, redată telespectatorului.

Fiind colaborator pe teme de divertisment şi consultant tehnic în numeroase publicaţii precum: Business Week; Wall Street Journal precum şi la Videography şi Electronic, lui  Samuel Turcote nu-i sunt străine problemele din culisele celei de-a patra puteri ale unei ţări cu adevărat democrate – presa.

Din biografia lui Turcotte mai amintim faptul că a servit în U.S. Air Force şi de asemenea este iniţiatorul ex – preşedintelui american George Bush Sr. în tainele internetului. Deşi trecut de  50 de ani, Samuel Turcotte este un fan convins al culturismului şi totodată un practicant consecvent al antrenamentelor cu îngreuieri.

GUS MALLIARODAKIS, în rolul lui Mike Zorilloo.

Născut în San Francisco, Gus Malliarodakis a îmbrăţişat culturismul încă de la o vârstă  fragedă distingându-se prin câştigarea a numeroase competiţii. Amintim prin urmare: Locul I la Super Heavyweight 1999, Contra Costa Couny Bodybuilding Championships şi locul  secund la Super Heavyweight California, tot în 1999. Mai târziu, tot la categoria supergrea a obţinut locul întâi în cadrul Competiţiei din Sacramento, precum şi locul întâi per ansamblu.

La categoria supergrea s-a clasat pe  locul al şaptelea în cadrul Campionatelor Naţionale ale U.S.A., în 2001. În 2003 s-a clasat pe locul secund, iar în 2004 pe locul terţ la Campionatele Naţionale de Masters, categoria supergrea. A câştigat la categoria Masters locul întâi în cadrul Campionatelor Statului California în anul 2005.

În domeniul cele de-a şaptea arte, cinematografia, a jucat cu succes rolul unui ofiţer îmbarcat pe un submarin, acest rol aducându-i premiul Emmy. “War and Rembrance” (“Amintiri despre război”), căci acesta este filmul despre care discutăm, este în fond un miniserial pentru televiziune produs de ”Paramounth Telvision”. Din distribuţia miniserialului mai fac parte: Robert Michum, Jane Seymour; Michael Madsen şi Sharon Stone.

De asemenea, Gus Malliarodakis a apărut în numeroase spoturi publicitare, videoclipuri, etc.,  fiind membru al Dscreen Actors Guild (Asociaţia Actorilor de Televiziune). Descoperit graţie revistei Iron Man magazine, colaborator ulterior al revistelor Muscle & Fitness, ca şi al numeroase alte publicaţii ce promovează culturismul, Malliarodakis are o bogată activitate publicistică.

Ca un fapt divers demn de semnalat am putea aminti că, Gus Malliarodakis nu este altcineva decât fiul Sopofiei Vrentzos, cea care în anul 1960  şi-a pus pe frunte coroniţa de Miss Grecia.

DENNIS NEWMAN, în rolul lui Jake Steel.

În calitate de culturist legitimat al I.F.B.B., Newman s-a remarcat încă din tinereţe. Ca junior a câştigat numeroase trofee, în culturism. Astfel, la categoria juniori a ocupat locul I la Campionatele Mr. California, precum şi la Campionatul de Culturism  al U.S.A.

Născut în Texas, la Austin, Newman a fost diagnosticat cu leucemie la numai 10 zile după ce a câştigat la Campionatele Naţionale de Culturism din 1994. Graţie atitudinii sale pozitive, şi a optimismului şi spiritului său combativ, nu cu puţine eforturi, Newman a învins adversarul său letal, boala. Fiind supus multiplelor şedinţe de chimioterapie dar şi transplantului de celule din măduva spinală boala a trecut într-o fază recrudescentă.

Newman a apărut pe coperţile nenumăratelor reviste de top de culturism ce apar în U.S.A., precum: Muscle &Fitness, Iron man şi Flex, pentru a aminti doar câteva dintre acestea.  Dennis Newman s-a retras din culturismul profesionist în anul 2002 pentru a se dedica în întregime unei alte pasiuni de-o viaţă – actoria.

EMERIC DELCZEG,

Ex – compatriotul nostru joacă în filmul “NO PAIN, NO GAIN” rolul consilierului lui Mike Zorillo în Mekka Gym.

Având o bogată activitate în slujba culturismului, atât la noi în ţară, cât şi în patria-i adoptivă, Emeric Delczeg luptă actualmente sub stindardul IFBB, unde se reunesc “Cei mai buni, dintre cei buni”. În vârstă de peste 50 de ani, Delczeg a participat la mai multe ediţii ale campionatului Mister Olympia, care în septembrie a.c a “împlinit” frumoasa vârstă de 40 de ani, la categoria Masters, fiind clasat în urma rezultatelor obţinute în Top Ten.

Actualmente, tot în slujba culturismului natural, la fel ca de altfel în întreaga sa carieră sportivă, deloc scurtă, domnul Delczeg este proprietarul unei societăţi comerciale care are drept obiect de activitate producţia de suplimente alimentare cu însuşiri novatoare, societate comercială intitulată sugestiv, Fitness Entreprise.

CARMEN GARCIA,

Practicantă a fitnesului şi în acelaşi timp fotomodel, pozele frumoasei fete de origine hispanică au apărut de nenumărate ori pe coperţile unor prestigioase publicaţii, precum: Muscle Mag, Ironman; Planet Muscle; Muscular Development, Allure and Low Rider.

De asemenea, Carmen Garcia a apărut şi pe micile ecrane în emisiuni precum: “Silk Stockings”, în reclama pentru berea Miller ş.a. Prezenţa ei în numeroase videoclipuri nu face excepţie de la regula, că frumoasa divă este fotogenică, ea apărând de regulă, în videoclipurile ce-l prezintă pe Sugar Ray. Carmen Garcia s-a născut în Havana (Cuba) şi a crescut în Miami (Florida), Florida fiind a doua patrie a cubanezilor.

JILL MILLS

Câştigătoare în două rânduri a titlului ”World’s Strongest Woman” (“Cea mai puternică femeie din lume”), prezenţa lui Jill Mills în distribuţia filmului ”No pain, no gain” nu este tocmai întâmplătoare. Pelicula redă în diferite ipostaze forţa nemaiîntâlnită a eroinei noastre, care la nu mai puţin de 22 de competiţii, a demonstrat de ce este capabilă.

La vârsta de 30 de ani, cântărind la înălţimea de 1,56 metri, 77kilograme, Jill este capabilă de adevărate minuni, fiind în stare să efectueze genuflexiuni cu 235 kilograme, să împingă de la piept din culcat pe bancă 147 kilograme şi să efectueze îndreptări cu bara, cu 237 kilograme.

JULIE STRAIN,
Palmaresul artistic al Juliei Strain este dat de portofolilul ei remarcabil, apărând în peste 90 de pelicule şi înregistrări video, pe suport magnetic. Alintată pe bună dreptate ”Regina Filmelor de categoria B” (“Queen Of thhe B Movies”) de către Premiere Magazine, Jullie se bucură de o reală apreciere a criticilor de artă fapt ce rezultă şi din cuvintele elogioase la adresa ei apărute şi în alte publicaţii.

Având aproximativ 185, cm, impozanta protagonistă a filmului nostru, a fost desemnată de către revista Penthouse ”Pet of the Year”. Jullie face parte din comisia de arbitri în cadrul emisiunilor difuzate la televiziune, emisiuni organizate de către binecunoscuta revistă Playboy.

Jullie are numeroase apariţii în reviste de modă, precum Vogue şi Cosmopolitan, fiind imortalizată de nu mai puţin celebrul artist fotograf, Helmut Newton.

Julie Strain predă artele frumoase şi fotografia în cadrul U.C.L.A.(Universitatea California din L.A.). Prezenţa sa se face de asemenea simţită în creaţiile de animaţie realizate de către studioul cinematoografic Columbia/Tri Star, ca spre exemplu în Heavy Metall, F.A.K.K.2.

Cea mai recentă carte a ei, un adevărat best-seller intitulat: “Six Foot One and Worth The Climb” (în traducere aproximativă, “Preţul ascensiunii unei persoane de şase picioare/180cm), este o remarcabilă lucrare autobiografică ce are fidelitatea unei oglinzi veneţiene.

LAUREN  POWERS,

“Amazoana Americană”, Laura Powers este multiplă campioană de culturism şi lupte.

Învingătoare în numeroase competiţii de culturism, precum: Campionatul Statului California, în 2002 şi în 2003 al Orange County Classic, Laura a apărut de asemenea pe micile ecrane în emisiunea “Jenny Jones Show”, precum şi în alte emisiuni cu caracter de dezbateri pe teme de sport pe posturile: Fox, NBC, HBO şi BBC.

Prezenţa lui Lauren Powers s-a făcut remarcată şi în numeroase videoclipuri, incluzând aici şi pe cele ale lui Bob Seger ca şi în numeroase reviste de culturism şi fitness, precum: Muscle&Ffitness; Flex şi Muscle Elegance.

Deci, pentru vă delecta dar în acelaşi timp pentru a vă documenta asupra a numeroase aspecte legate de culturism şi fitness, dar şi de sporturi înrudite precum powerliftingul, pentru a vă întregi viziunea şi asupra unor aspecte din culisele acestor sporturi nu vă rămâne altceva decât să vizionaţi remarcabilul film “No pain, No gain” şi vă veţi simţi în compania personajelor ale căror date biografice vi le-am prezentat succint în articolul nostru.

Popularity: 8% [?]

S-a observat o strânsă legătură între sistemul nervos central şi sistemul imunitar. Sistemul neuroendocrin şi cel endocrin sunt sisteme de transmisie a informaţiilor elaborate de scoarţa, omul fiind un ‘ cosmos informaţional ‘ care este înzestrat de Creator nu numai cu memorie dar şi cu afectivitate şi logică, cu psihic şi inimă. Psihicul, sistemul nervos central şi cel imunitar, sistemul endocrin, cel neuroendocrin şi sistemul neuro-vegetativ fac o ‘ confederaţie ‘, un macrosistem, cu multiple conexiuni şi implicaţii.

Aducem acum câteva date despre endocrinologia sistemului imunitar:

Nu numai celulele nervoase produc secreţii sau hormoni ci şi leucocitele (granulocite, limfocite, monocite), Interleukinele (IL), interferonii (IF) şi factorii de necroză tumorală (TNF), împreună cu alţi factori de creştere sau cu alte funcţii (factori de stimulare a coloniilor de macrofage şi de granulocite, factori de creştere a timocitelor, etc.) alcătuiesc marea familie a citokinelor, mediatori solubili antigen-nespecifici secretaţi de populaţii celulare cu rol biologic complex, atât în sistemul imun, cât şi la nivelul altor organe şi sisteme. Sinteza lor este sub controlul unor gene situate la nivelul unor cromozomi diferiţi. Citokinele secretate de către limfocite se numesc limfokine, iar cele secretate de către monocite-macrofage se numesc monokine. Acest vocabular este didactic, deoarece aceeaşi substanţă poate fi secretată şi de una sau mai multe celule, ele acţionând prin aceste secreţii mediat asupra receptorilor altor celule la mare distanţă, transmiţându-le mesajul informaţional.

Este interesant de ştiut cum ajung limfocitele T în ţesutul nervos, deoarece la omul sănătos aceasta se face greu. În caz de agresiune, aceste liumfocite activate nu mai ţin cont de bariera hematoencefalică şi invadează organul sau ţesutul agresat. Dacă alarma este falsă, se retrag în ordine. Dacă însă există vreun pericol sau un antigen intrus, imediat ele declanşează un răspuns inflamator tipic. Şi celulele mononucleare şi cele gliale posedă posibilităţi de a descărca oxid de azot, modulator neurotoxic ce produce vasodilataţie, prin suprastimularea receptorilor de glutamat.

Citokinele sunt proteine reglatoare cu greutate mică, sub 80 KD, foarte potente, produse de celule nucleate (în majoritate) cu efecte autocrine sau pararine. În ultimul timp s-a dovedit că celulele sistemului imun pot da semnale informaţionale sistemului nervos central dar şi altor structuri pe cale umorală. Citokinele elaborate în timpul reacţiilor imune, activează şi axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, producând în momentul de maximă secreţie de anticorpi şi o superproducţie de glucocorticoizi imunosupresori.

Numele de interleukine a fost dat în anul 1979 la cel de al doilea Congres internaţional asupra Limfokinelor, din Elveţia, şi reprezintă secreţia produsă de leucocite şi de alte celule cu rol de hormoni ai sistemului imun, foarte potente, acţionând asupra unor ţinte precise. Din cele 15 specii, 12 sunt mai bine studiate.

INTERLEUKINA 1. Este o glicoproteină semnalată din anul 1972 ce potenţează răspunsul limfocitelor T stimulate în vitro cu lecitină., Are o greutate de 17,5 CD rezistă la 56 grade Celsius şi la ph 2-9. Molecula are 30% hidraţi de carbon şi se găseşte sub 2 forme: IL1 alfa constă din 59 de reziduri de aminoacizi şi IL2 beta din 153 de reziduri. Cele 1 alfa rămân în celule, nd informaţii din celulă în celulă. Moleculele IL 2 beta au acţiune extracelulară sub formă de doi precursori şi se clivează în molecule de 17 CD. A mai fost numită LAF (factor de activare a limfocitelor ). Are diverse interferenţe şi efecte multiple din care amintesc:

-          eliberează limfokine din celulele T activate, produce diferenţierea, activarea ş proliferarea celulelor B, multiplicarea fibrocitelor şi a celulelor endoteliale, provoacă somn, febră, participă în procesele inflamatorii, are activitate antitumorală şi în controlul hematopoeziei;

-          stimulează somnul de undă lentă, producerea de hormoni şi citokine, sintezele de anticorpi, funcţia fagocitară, chemotactismul hematopoeziei, protecţia contra radiaţiilor, aderenţa limfocitelor la peretele vascular, sinteza componentelor complementului, sinteza corticosteroizilor, sinteza proteinelor hepatice, eliberarea Na, proliferarea limfocitelor T şi B, keratinocitelor, celulelor sinusoidale, mezangiale şi gliale şi ajută la eliberarea proteoglicanilor din colagen;

-          deprimă: apetitul alimentar, plasminogenul, ph-ul sanguin, sainteza albuminelor, concentraţia de Zn şi Fe, sinteza lipoproteinelor, sinteza acizilor graşi liberi, absorbţia lipidelor şi proliferarea celulelor endoteliale;

-          pot sintetiza IL1: celulele granulocitare mieloide şi limfoide, monocite, macrofage, celulele dendritice, limfocitele, granulocitele sau celulele endoteliale din vase, androcitele şi microgliile din creier. Keratinocitele din piele şi alte celule renale, osoase, foliculare tiroidiene, hepatice, timice. Sertoli (din testicul), menigiale, fibroblaşti, condricite, epiteliare etc.;

-          nivelul IL1 este ridicat în : TBC, ulcer duodenal, septicemii, glomerulonefrite, artrită reumatoidă, sarcoidoză pulmonară, fibroză pulmonară, pneumoconioze, ciroză hepatică, sclerodermie şi diabet insulodependent;

-          nivelul e scăzut în: cancer hepatic, uterin, ovarian, infecţii acute, malnutriţie, psoriazis, scleroza în plăci, lupus şi vârstă înaintată;

INTERLEUKINA 2 (IL2). Este produsă de limfocitele T şi poate fi considerat un ‘ hormon imunologic ‘ fiind controlat de cromozomul 4. Ea este crescută în sistemul imun şi scăzută în boala Hodgkin, lupus, lepră şi AIDS.

INTERLEUKINA 3 (IL3). Este un factor de creştere hematopoetic produs la 12-20 ore după activarea limfocitului T de către antigen, mutagene sau anticorpi antireceptori. Are efecte în fosforilarea tirozinei, în producerea histaminei şi a unor enzime, în leucemii. Degradarea IL3 e unul din factorii ce se declanşează prin proliferare anarhică.

INTERLEUKINA 4 (IL4). Este secretată de limfocitele T şi B, de mastocite, bazofile, fibroblaştii stromei medulare osoase. Are acţiune asupra funcţiei imune, dar şi asupra hematopoezei. Ea reglează sinteza de IGE, inhibă sinteza de TNF şi IL1. INFY e antagonistul ei. IL4 modelează producţia de citokine a celulelor TBNF şi fibroblaşti, acţionând ca factor antitumoral şi inflamator, asupra celulelor TC, macrofagelor şi eozinofilelor.

INTERLEUKINA 5 (IL5). Este un factor de diferenţiere al eozinofilelor, de sinteză a IgM din limfocitele B şi de creştere al acestora din urmă. Acţionează sinergic cu IL1 pentru reducerea sintezei de IgM şi cu IL4 pentru sinteza de IgG1. Are de asemenea şi o funcţie citotoxică anticorp dependentă.

INTERLEUKINA 6 (IL6). Este o glicoproteină de 21 KD cu 184 aminoacizi, fiind produsă de monocite, macrofage, limfocite T şi B, astrocite, mastocite, celule endoteliale, fibroblaşti, celule gliale, keratinocite şi celule neoplastice. Efectele ei sunt foarte complexe, din care amintesc:

-          blocarea multiplicării virusurilor, stimularea diferenţierii limfocitelor B, activarea sintezei IgG şi IgM, stimularea sintezei de IgE (cu IL4) şi de IgA singure sau cu IL5, activarea limfocitelor B şi T, şi diferenţierea limfocitelor Tc, împreună cu IL1, IL4, IL7, cu stimularea timocitelor şi limfocitelor T;

-          stimulează funcţiile celulelor NK (Natural Killer) în acţiune citotoxică;

-          stimulează activitatea bactericidă a macrofagelor,  sinteza IL1 şi TNF din acestea; de asemenea, stimulează hepatocitele în producerea de fibrinogen alfa 1 antikemotripsină şi alfa 1 antitripsină şi a componentelor C3, C1 şi B ale complementului;

-          scade producţia de alfa fetoproteină, transferină şi albumină, stimulând activitatea şi proliferarea keratinocitelor, a sintezei de lizozim, lactoferina şi 3 glucuronidază;

-          există o relaţie directă între gravitatea bolii şi nivelul seric al IL6; fiind marker de stres, putând fi inhibat de IL4, IL10 şi TGFb.

INTERLEUKINA 7 (IL7). Este secretată de celulele stromale, fiind o glicoproteină cu GM de 14,9 KD şi cu 154 de reziduri de aminoacizi. Ea intervine în proliferarea limfocitelor T imature, făcându-le imunocompetente alături de limfocitele B din stadiile incipiente de maturizare. De asemenea activează sinteza IL1, IL6, IL8 şi TNF, restabilind nivelul normal de limfocite T şi B.

INTERLEUKINA 8 (IL8). Este o proteină activatoare a neutrofilelor, fiind secretată de limfocitul T, stimulată de mitogene,de către monocitele activate cu citokine, precum şi de fibroblaşti sau de celulele endoteliale. Are acţiune antiinflamatorie, inhibă aderarea TNF la celulele endoteliale activate. În vivo stimulează chemotactismul granulocitelor infiltrarea lor, degradarea bazofilelor şi mastocitelor, elaborarea moleculelor toxice de oxigen (radicali liberi derivaţi din oxigen) protejând epiteliul endotelial de potenţialul distructiv al granulocitelor, proces mediat de trombină. De asemenea creşte permeabilitatea vaselor şi produce febră.

INTERLEUKINA 9 (IL9). Este secretată de limfocitele T şi monocite fiind un factor de creştere pentru limfocitele T, stimulând proliferarea mastocitelor şi activând timocitele fetale, megacariocitele şi precursorii eritrocitari.

INTERLEUKINA 10 (IL10) sau ‘ factorul de sinteză şi inhibare a citokinelor ‘ este produs de limfocitele TH2 şi B normale sau în limfoamele B, IL10 inhibă secreţia Th1, deci sinteza IL2, IL3, TNF, CSF. Stimulează de asemeni în colaborare cu IL2, IL4 şi IL7 timocitele, iar alături de IL3 şi IL4 proliferează mastocitele. Inhibă producerea de către macrofage a IL1, IL6, IL8 şi TNF.

INTERLEUKINA 11 (IL11) este produsă de celulele stromale şi stimulează sinteza proteinelor în faza acută a hepatocitelor, favorizează sinteza de IL6 şi imunoglobuline din plasmocite. Ajută la formarea de colonii de megacariocite şi ale altor celule hematopoetice. Împreună cu IL3 are efecte comune cu IL6, dar nu favorizează producerea febrei.

INTERLEUKINA 12 (IL12) sau ‘ factorul de creştere a celulelor matcă ‘ este o glicoproteină produsă de macrofage ce activează sinteza de IFN4 şi proliferarea limfocitelor TH1. IFNy produse de IL12 activează sinteza acestora din urmă, blocând pe aceea a IL4 şi IL10 care inhibă IL12.

STRESUL ŞI ULCERUL,

Boala ulceroasă este astăzi foarte răspândită în zonele geografice cu dezvoltare socio-economică rapidă, unde stresul (factor ce iniţiază şi agravează leziunea ulceroasă) este foarte mare.

În perioadele de stres psihic prelungit, excese alimentare, fumat exagerat sau abuz de alcool apar  manifestările bolii ulceroase: senzaţie de presiune, de balonare, arsură sau durere în etajul abdominal superior, după mese sau pe parcursul nopţii. Simptomologia ulceroasă survine în pusee ce durează aproximativ două-trei săptămâni( în special primăvara şi toamna) cu perioade de acalmie,  vara şi iarna.

Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal este în majoritatea cazurilor unul medicamentos, vizând reducerea secreţie clorhidropeptidice şi asociază protecţia mucoasei gastrice faţă de factorii de agresiune mecanică(alimente parţial mestecate, cu celuloză dură), termică(alimente prea reci sau fierbinţi) şi chimică(acidă). Foarte rar în cazul complicaţiilor acute sau cronice este necesară intervenţia chirurgicală.

Un rol important în terapia şi prevenţia crizelor ulceroase îl are regimul alimentar care, asociat medicaţiei, grăbeşte procesul de cicatrizare a nişei, iar nerespectarea acestuia între crize duce la îndesirea acestora.

Crizele devin din ce în ce mai puternice, cedând greu la tratament.

Popularity: 4% [?]

SEO monitor Director Firme din Iasi