Cure slabit Body Line

Author Archive

Acest blog despre cure de slabit va ofera o gama diversificata de cure pentru slabit si remodelare corporala.
Stim cu totii cat de importanta este imaginea, tocmai de aceea curele de slabit promovate de site-ul nostru vin in intampinarea dumneavoastra pentru a va ajuta sa atingeti greutatea ideala.
Echipa noastra de nutritionisti va pune la dispozitie experienta lor in domeniul curelor de slabit si certifica faptul ca utilizand produselor noastre de slabit veti avea rezultatele dorite.
Pentru a stabili cura de slabit potrivita, este necesara o discutie cu medicii nostri, tocmai in ideea de a identifica reteta de slabire adecvata.
La momentul actual, am inregistrat un numar de 2500 de persoane care au cerut sfatul medicilor nostri cu privire la curele de slabit Body Line.
Feedback-ul este pozitiv, fapt care se traduce in satisfactie, multumire, stima de sine, optimism, si totul datorita curelor de slabit Body Line.
Blog-ul despre cure slabit este site-ul care va ofera cel mai bun raport intre pret si calitate pentru orice cura de slabit aleasa de dumneavoastra.
Pentru detalii si comenzi cure

Popularity: 5% [?]

PROTEINELE – ESENŢA VIEŢII:

Proteinele reprezintă baza vieţii, servind ca materia de construcţie a corpului şi asigură o bună funcţionare a acestuia. Din păcate, chiar şi mulţi sportivi manifestă o ignoranţă crasă vis-a-vis de proteine, necunoscând nici măcar alimentele care au conţinut proteic.

Din punct de vedere al calităţii, proteinele sunt conţinute de carnea slabă (curcan, găină, vită, peşte), în ouă precum şi în produsele lactate cu un conţinut scăzut de grăsimi (lapte, brânză, caş). Sportivii ca de altfel şi alte persoane care optează pentru un stil de viaţă sănătos, agrează sistemul de hrănire constând în mese multiple (4-6), renunţând la modul tradiţional de hrănire, care constă în 2 – 3 mese pe zi.

Servirea celor 4 – 6 mese ameliorează digestia, optimizează fluxul nutriţional şi minimizează depunerile de grăsime corporală. Cu orice prilej, la fiecare masă trebuie să asigurăm necesarul proteic pe care organismul nu-l poate acumula precum procedează cu carbohidraţii şi grăsimile, pentru care este abilitat de a produce stocuri.

ROLUL SUPLIMENTELOR ALIMENTARE:

A servi mai multe mese pe zi este un fapt benefic, dar această problemă îşi găseşte o rezolvare mai anevoioasă în practică.

O persoană sănătoasă din punct de vedere clinic, deci o persoană normală este capabilă să ia de regulă trei mese, dimineaţa, la prânz şi seara, în această ordine de idei, suplimentele nutritive reprezintă o alternativă reală, putând fi consumate de 1 – 3 ori pe zi. Pe lângă aspectele de ordin practic, suplimentele nutritive au marele avantaj de a conţine proteine în concentraţie ridicată, pe care organismul nu le poate obţine atât de simplu prin alimentaţia tradiţională, mai ales din punct de vedere cantitativ.

Un exemplu grăitor este acela al proteinelor din zer, care reprezintă abia a 20 – a parte din conţinutul de zer. În acelaşi registru al valorilor, zerul este considerat la rândul său drept o proteină foarte valoroasă, fiind cea mai importantă sursă de proteine naturale, efectele ei fiind benefice sportivilor cu precădere dar şi persoanelor obişnuite care doresc să-şi amelioreze starea de sănătate.

UNDE SE GREŞEŞTE:

În magazinele de specialitate şi în anumite săli de forţă se găseşte o abundenţă de concentrate proteice, iar publicitatea ce se face acestor produse prin mass – media şi cu alte prilejuri cum ar fi anumite campionate (concursuri de fitness şi culturism) este considerabilă, însă din păcate publicul ţintă nu este de cele mai multe ori corect informat asupra acestui tip de produse şi din păcate de multe ori conţinutul din ambalaje nu este acela care este trecut pe eticheta produsului, sau în prospectele ce însoţesc produsul. Acest fapt se datorează în primul rând concurenţei acerbe ce se manifestă şi pe această piaţă, deocamdată emergentă, fapt pentru care firmele mici, noi intrate pe piaţa suplimentelor nutritive pentru a putea să-şi creeze o nişă de piaţă abdică de la principiile calităţii, uneori practicând şi o politică de dumping a preţurilor.

Produsele slabe calitativ nu-şi ating obiectivele în masa mare a consumatorilor, astfel încât ele nu produc o dezvoltare reală a musculaturii, a volumului masei musculare în speţă, putând provoca încetinirea sau chiar încetarea procesului dezvoltării corporale, acumularea grăsimilor în organism iar persoanele intolerante la anumite substanţe, cum ar fi de pildă lactoza pot avea anumite probleme neplăcute, sub aspect practic.

Deci, în concluzie nu trebuie făcut nici un rabat de la calitate, să achiziţionăm produse brandate, indicate ar fi cele care posedă certificate de calitate internaţională şi în ultimul rând preţul acestora să constituie criteriul care determină opţiunea noastră.

În cele ce urmează vă prezentăm valoarea biologică a câtorva substanţe proteice:

- proteine din zer 104 – 159;

- oul întreg (albuş + gălbenuş) 100;

- lapte 91;

- albuş de ou 88;

- carne de vită slabă 79;

- carne de pui 79;

- cazeină 77;

- soia 74;

CÂTEVA ADEVĂRURI DESPRE CONCENTRATELE PROTEICE:

- nu există concentrate proteice cu un concentrat superior nivelului de 90%, proteine;

- nu există de asemenea concentrate proteice cu 0% grăsimi sau carbohidraţi;

- proteinele derivate din lactate au cel mai bun efect în construirea masei musculare;

- proteinele provenind din soia nu sunt benefice persoanelor de sex masculin deoarece stimulează secreţia hormonilor estrogeni, care determină anumite modificări în organism şi în plus au o valoare biologică redusă.

- cu riscul de a ne repeta, reamintim faptul că produsele valoroase din punct de vedere calitativ sunt brandate, certificate calitativ au ambalaje uşor identificabile, sigilate de către producător.

Popularity: 10% [?]

Indiferent ce tip de program de antrenament am efectua: cu greutăţi mari, cu greutăţi mici, efectuând un număr mare de repetări sau dimpotrivă, ş.m.d. , la un moment dat plafonarea se va instala, în cazul unor persoane mai repede, în cazul altora mai târziu. În acest caz nu ne rămâne altă variantă decât să recorelăm dorinţele, aspiraţiile cu posibilităţile reale de care dispunem.

În acest caz trebuie să ne revizuim întreaga atitudine vis-à-vis de programul de antrenament, începând cu stabilirea unor obiective realiste, tangibile, structurarea sau mai bine zis reconfigurarea structurii programului de antrenament, alegerea exerciţiilor celor mai potrivite obiective ce ni le-am propus, folosirea unor tehnici intensive de antrenament.

STABILIREA UNOR OBIECTIVE REALISTE, TANGIBILE

Criteriul fundamental al acestei analize o constituie autoevaluarea obiectivă a propriei noastre persoane. Propunerea unor obiective nerealiste, nefundamentate poate avea asupra noastră efecte nedorite, în primul rând pe plan strict fizic, pornind de la banalele febre musculare, ajungând până la vătămări ale ligamentelor, tendoanelor, dislocări de articulaţii, chiar rupturi musculare şi fracturi, în cazul în care nu lucrăm cu o greutate a încărcăturii adecvată stadiului dezvoltării organismului nostru. Marele abis dintre posibilităţile modeste şi anumite dorinţe, este acela ce se poate manifesta pe plan psihologic, fapt pentru care stabilirea unor obiective tangibile ne remontează în a dobândi rezultate imediat superioare celor obţinute, obiectivele nerealiste pot însă să producă grave dezechilibre soldate până la urmă cu o inevitabilă abandonare a bunelor intenţii şi implicit renunţarea la exerciţiile fizice, implicit la culturism, în cazul nostru de faţă.

Ca urmare, măsură în toate – reprezintă şi de această dată cuvântul de ordine pe care trebuie să-l respectăm.

CONFIGURAREA (RE-CONFIGURAREA PROGRAMULUI DE ANTRENAMENT)

Dacă efectuezi antrenamente de mai mult de şase luni de zile şi de fiecare dată efectuezi un antrenament complet şi constaţi că dezvoltarea a stagnat îmseamnă că organismul s-a acomodat cu greutatea încărcăturilor întrebuinţate, programul de antrenament şi intensitatea antrenamentelor. Cu alte cuvinte s-a ajuns la plafonare. Ne punem firesc întrebările: Ce soluţie să aplicăm? Care este rezolvarea problemei? Ca să ajungem la un nou nivel de dezvoltarese impune să efectuăm anumite schimbări în programul de antrenament. O particularitate a schimbării programului de antrenament o constituie împărţirea acestuia. Împărţind programul pe grupe musculare, respectiv pe segmente ale corpului, grupele în cauză vor putea fi lucrate mai temeinic decât în cazul în care efectuăm un antrenament complet, într-o singură şedinţă de antrenament.

REGULILE DIVIZIUNII PROGRAMULUI DE ANTRENAMENT

În vederea subordonării antrenamentelor principiului intensităţii acestora trebuie să ţinem seama în mod obligatoriu de următoarele reguli:

1. Calea firească de urmat: de la mare la mic!

Acest principiu este perfect valabil şi dacă efectuăm antrenamente ce vizează întreg corpul.

Întotdeauna vom antrena în mod prioritar grupele musculare mari, cum sunt muşchii părţii superioare a trunchiului ce se inserează pe cutia toracică, muşchii spatelui, ai piciorelor şi abia după aceea grupele musculare mici ca de exemplu bicepşii, tricepşii şi deltoizii. Care este cauza? Muşchii mici ajută muşchii mari să efectueze mişcările complexe. Spre exemplu dacă antrenăm tricepşii înainte de a efectua împingerile de la piept de pe banca înclinată, exerciţiu destinat antrenării muşchilor pectorali, nu vom fi în măsură să efectuăm un antrenament corespunzător al pectoralilor, deoarece tricepşii sunt deja obosiţi în momentul în care trebuie să concure la efectuarea împingerilor de la piept.

Drept urmare şi din punct de vedere pur strategic trebuie divizat programul de antrenament! Astfel, grupele musculare mici ce concură la antrenarea grupelor musculare mari nu trebuie obosite/epuizate în preziua antrenării respectivelor grupe musculare (muşchilor respectivi).

De exemplu este păguboasă o planificare de genul: luni antrenăm braţele, accentul punându-l pe bicepşi şi marţi antrenăm spatele, deoarece antrenarea spatelui după ce am epuizat în ziua precedentă bicepşii, este compromisă iremediabil.

2. Cunoaşterea periodizării.

Întotdeauna să antrenăm acei muşchi la începutul programului divizat sau nemijlocit după ziua de recuperare, care solicită cea mai mare atenţie. Fiind odihnit, vom ataca muşchii deficitari având la dispoziţie mai multe resurse energetice şi mai multă bună dispoziţie.

Niciodată să nu începem săptămâna de antrenament cu grupa musculară preferată, deoarece abordând problema astfel vom avea de a face cu carenţe în dezvoltare.

3. Încadrarea în timp,

Culturiştii avansaţi mai au un argument pentru care preferă antrenamentele divizate şi acest argument este, timpul. Un antrenament divizat are o durată mult mai mică decât în cazul în care efectuăm un antrenament complet, care să vizeze întreg corpul. Să te antrenezi pe parcursul a mai multor ore este o adevărată risipă de timp. Efectuând antrenamentul divizat grupele musculare (segmentele corpului) pot fi astfel cuplate, încât durata unei şedinţe de antrenament să nu depăşească 60-90 minute. Dacă efectuăm atrenamente ce vor depăşi 60-90 minute, vom fi obosiţi de asemenea manieră încât nu vom putea efectua un antrenament calitativ. Este de preferat ca în cazul în care nu suntem în măsură să efectuăm un antrenament intensiv să ne odihnim. Cuvântul de ordine este scurt şi intensiv!

Un alt argument contra efectuării antrenamentelor a căror durată depăşeşte 90 de minute este acela că specialiştii au stabilit că după scurgerea celor 90 minute se crează condiţiile favorabile declanşării în organism a proceselor catabolice, nu strioctuo sensu, chiar începând din minutul 91 dar adevărul este pe aproape.

4. Odihnă, odihnă şi iarăşi odihnă,

Săptămânal trebuie să planificăm minimum o zi având destinaţia de zi de odihnă. Să nu facem imprudenţa ca din exces de zel să ne antrenăm în fiecare zi!

Creşterea masei musculare, începe în sala de antrenament începând din momentul în care am pus mâna pe greutăţi, în schimb se finalizează prin odihnă.

MODALITĂŢI DE ÎMPÂRŢIRE/DIVIZARE A ANTRENAMENTELOR:

Antrenamentul poate fi divizat în nenumărate moduri, iar în cadrul mterialuluide faţă nu ne propunem decât să le enumerăm neintrând în detalii decât într-un singur caz, care ni se pare mai elocvent şi mai uşor de pus în aplicare.

1. partea superioară a corpului/ partea inferioară a corpului.

2. împingeri/tracţiuni.

3. modalitatea comună de repartizare (divizare a antrenamentelor).

MODALITATEA COMUNĂ DE REPARTIZARE (DIVIZARE A  ANTRENAMENTTELOR):

Este la latitudinea orcui de a-şi planifica antrenamentele. Repartiţia are în vedere şi experienţa pe care am acumulat-o, bugetul de timp de care dispunem, cât şi scopurile ce ni le-am propus.

Experienţa (dacă nu avem decât până în şase luni de zile ne putem considera începători), dacă suntem începători sau culturişti medii (dacă practicăm culturismul de mai mult de şase luni) îşi va spune cuvântul, în ceea ce priveşte preferinţele efectuării repartiţiei, indicat este pe două zile în aceste cazuri şi vom reveni asupra problemei antrenamentelor. Dacă am depăşit şase luni de antrenamente, atunci este recomandabilă o repartiţie pe două zile, care să cuprindă tandemul Trăgători/ împingători sau parte superioară a corpului/partea inferioară. În cazul în care ne antrenăm de mai multă vreme atunci se poate opta pentriu o divizare pe trei zile, patru sau cinci. În funcţie de cele trei modalităţi de repartizare a programului de antrenament pe care în treacăt le-am amintit, fără a intra în amănunte în cele ce urmează vom prezenta variante posibile de abordare practică a problematicii antrenamentului, concretizat într-un ghid de programe.

GHID DE PROGRAME:

REPARTIŢIA PE DOUĂ ZILE.

1.ÎMPIMGĂTORI/TRĂGĂTORI

ziua 1. Piept+umeri +triceps + abdominali;

ziua 2. Picioare+spate + biceps,

ziua 3. Repaus;

ziua 4. Reînceperea ciclului.

2.SEGMENT SPERIOR/SEGMENT INFERIOR:

ziua 1. Piept+spate+umeri+bicepşi++tricepşi+abdomen;

ziua 2. Picioare;

ziua 3. Repaus;

ziua 4. Reînceperea ciclului.

3. SEGMENTE OPUSE, MUŞCHI ANTAGONICI:

ziua 1. Piept+sate+abdomen+umeri;

ziua 2. Picioare+bicepşi+tricepşi;

ziua 3. Repaus;

ziua 4. Reînceperea ciclului.

REPARTIŢIA PE TREI ZILE:

1.ÎMPINGĂTORI/TRĂGĂTORI:

ziua1. Piept+umeri+triceps;

ziua 2. Picioare;

ziua 3. Spate+bicpşi+abdominali;

ziua 4. Repaus

ziua 5. Reînceperea ciclului de antrenament.

2. MUŞCHI MARI/ MUŞCHI MICI.

ziua 1. Piept+biceps;

ziua 2. Picioare+umeri,

ziua 3. Spate+tricepşi+abdminali;

ziua 4. Repaus;

ziua 5. Reînceperea ciclului de antrenament.

3. SEGMENTE OPUSE/MUŞCHI ANTAGONICI:

ziua1. Piept+spate;

ziua2. Picioare+abdomen;

ziua3. Umeri+tricepşi+bicepşi;

ziua 4. Repaus;

ziua5. Reînceperea ciclului de antrenament.

REPARTIŢIA PE PATRU ZILE:

1.ÎMPINGĂTORI/TRĂGĂTORI:

Ziua1. Piept+triceps;

Ziua 2. Picioare;

Ziua 3: Spate+biceps;

Ziua 4. Umeri+ abdominali;

Ziua 5. Repaus;

Ziua 6. Reînceperea ciclului de antrenament

2.MUŞCHI MARI/ MUŞCHI MICI:

ziua 1. Piept + bicepşi;

ziua 2. Picioare;

ziua 3. Spate+abdomen;

ziua 4. Umeri+tricepşi,

ziua 5. Repaus;

ziua 6. Reînceperea ciclului.

TEHNICI INTENSIVE

Este un subiect deosebit de vast şi în acelaşi timp ”foarte nuanţat”, deoarece fiecare culturist aplică o parte din aceste tehnici, într-un mod original, “personificat”, fapt pentru care nu o să facem nici măcar o trecere în revistă a acestora, deoarece subiectul articolului nu se referă în exclusivitate la aceste tehnici, iar în al doilea rând există probabilitatea de a omite una sau chiar mai multe şi în acest caz am fi socotiţi drept incompetenţi sau să nu fim la curent cu “noutăţile” din domeniu, cu toate că…”nimic nu-i nou sub Soare” sau “Toate-s vechi şi nouă toate…”-vorba Luceafărului.

Aşa că ne limităm a prezenta doar două dintre aceste tehnici, care sunt vehiculate de câţiva ani, fiind scoase la lumină şi prezentate pe un anume post de televiziune în cadrul unei emisiuni ce face pledoarie pentru un stil de viaţă sănătos.

a.) Repetări arzătoare sau parţiale

Popularizate de renumitul culturist Vince Gironda, repetările arzătoare sunt de fapt câteva repetări parţiale efectuate la sfârşitul unei serii. De exemplu facem 10 repetări de flexii pentru biceps cu haltera. Dacă am vrea să o facem pe a 11-a ar fi imposibil, dar putem face probabil 5-6 repetări ridicând bara până la jumătatea cursei sau chiar mai puţin. Aceste repetări parţiale se numesc repetări arzătoare. După o serie ce include şi repetări parţiale vei simţi că într-adevăr muşchiul arde şi acest lucru se datorează faptului că acest tip de repetări stimulează fibre musculare care nu au fost lucrate înainte. Aceste repetări sunt foarte eficiente pentru gambe. Nici o altă tehnică cunoscută până în prezent nu are un efect aşa puternic asupra gambelor. Pentru gambe se fac 6 repetări parţiale de la punctul inferior al cursei, până când călcâiele ajung paralele cu şoldurile şi apoi 6 repetări în partea superioară a cursei, din poziţia călcâielor paralele cu şoldul spre punctul superior al cursei. Făcând astfel de repetări parţiale, un program de antrenament pentru gambe nu va conţine mai mult de 4-5 serii. După fiecare serie se va face timp de 10-15 secunde stretching.

La fel de eficiente sunt repetările parţiale şi pentru biceps şi alte grupe musculare.

b) Metoda stripării greutăţii

Dacă corpul ţi s-a adaptat stilului tradiţional de antrenament, atunci tehnica stripării te poate ajuta să menţii în continuare o creştere bună de masă musculară. Această tehnică este uşoară şi foarte eficientă. Dacă faci împingeri de la piept cu 100kg. X 8r, când vei termina seria, partenerii vor lua 2 discuri de pe bară, ajungând bara la 80 kg. Vei face imediat câte repetări poţi cu aceste 80 kg. Se mai poate repeta operaţiunea încă o dată, luând alte greutăţi de pe bară. Această tehnică poate fi folosită şi cu gantere. În acest caz va trebui să aveţi pregătite 2-3 perechi de gantere, pe care să le folosiţi în ordinea descrescătoare a greutăţii lor. Această tehnică fiind foarte intensivă nu trebuie să se abuzeze de ea. Începătorii şi intermediarii nu vor face mai mult de 1-2 serii per grupă musculară, iar avansaţii 2-3 serii, fiecare având 1-2 stripări.

În sfârşit după ce am tot vorbit despre principii şi reguli, în final să vedem şi ce am putea efectua în mod practic, adică cam ce gen de exerciţii să efectuăm în cadrul programului implementat, câte repetări şi câte serii.

Realizarea dezideratelor noastre se va efectua numai în măsura în care programul conceput, structurat în mod unitar este desfăşurat în totalitate, fără a face nici un rabat de la cele expuse până în prezent şi, în plus neîngăduindu-ne nici un rabat de la calitatea efectuării sale. Deci, iată cum este strucurat programul:
STRUCTURA PROGRAMULUI DE ANTRENAMENT:

ZIUA	MUŞCHIUL/GRUPA MUSCULARĂ/SEGM. CORP,	EXERCIŢIUL	NR.SERII	NR.REPETĂRI*
ZIUA I	GAMBE	Ridicări pe vârfuri din poziţia şezând	4	10,8,6,15.
		Ridicări pe vârfuri din poziţia în picioare	4	10,8,6,15.
	COAPSE	Întinderea picioarelor la presa picioarelor	4	10,8,6,15.
		Genuflexiuni	4	10,8,6,15.
		Îndreptări ale picioarelor la aparatul cu greutate adiţională, prin extensii ale picioarelor din poziţia şezând	4	10,8,6, 15.
		Flexii ale gambelor din poziţia culcat pe bută cu aparatul de abducţie *cu fiecare picior în parte;	4	10,8,6,15.
ZIUAaII-a:	PIEPT	Împins din poziţia culcat	4	10,8,6,15.
		Fluturări ale braţelor	4	10,8,6,15.
		Împins dinpoziţia culcat, pe banca înclinată,cu gantera	4	10,8,6,15.
	TRICEPS	Împins de la piept cu priză îngustă	4	10,8,6,15.
		Împingerea (în jos)a barei adiţionale a aparatului prevăzut cu scripete cu poziţie de fixare înaltă,	4	10,8,6,15.
ZIUA a III-a:	SPATE	Tracţiuni ale cablului aparatului, din poziia aplecat, folosind priza îngustă	4	10,8,6,15.
		Ramat cu bara „T”	4	10,8,6,15.
		Apecări ale trunchiului cu halera pe umeri	4	10,8,6,15.
	BICEPS	Flexxi ale antebraţelor la banca Scott, cu gantere	4	10,8,6,15.
		Flexii la aparatul prevăzut cu greutăţi inerţiale din poziţia în genunchi	4	10,8,6,15.
	ANTEBRAŢE	Flexii din încheietura mâinii	4	10,8,6,15.
		Extensii din încheietura mâinii	4	10,8,6,15.
ZIUA a IV-a:	ABDOMEN	Flexii încrucişate ale trunchiului	3	Câte30 pentru fiecare latură st-dr,a corpului,
		Ridicări ale picoarelor îngreuiate, cu greutăţi adiţionale	3	30;
	UMERI	Împins din poziţia şezând de la ceafă folosind gantere	4	10,8,6,15.
		Ridicări ale braţelor prin lateral cu trunchiul aplecat (folosind ganterele);	4	10,8,6,15.
		Flexii & extensii ale omoplaţilor la aparatul pentru umeri, cu greutate inerţială;	4	10,8,6,15.

* a din considerente ce vizează generalizarea programului de antreenament am optat pentru sistemul piramidal a efctuări rpetărilor, întrbuinţând o greutate a încărcăturii ce reprezntă 85% din greutatea maximă cu care putem efectua o repetare.

PRECIZĂRI/INDICAŢII METODCE:

- înaintea efectuării fiecărui antrenament se recomandă efectuarea unor exerciţii de încălzire generală a organismului, având o durată medie de circa 10 minute;

- înaintea efectuării antrenamentului unei grupe musculare oarecare, cu excepţia muşchilor abdominali se recomandă să se efctueze încălzirea prealabilă  grupei musculare respective prin efectuarea unei seri de exerciţii cuprinzând un număr de 20 repetări cu o greutate mică-medie;

- alegerea greutăţii încărcăturii trebuie să se facă de o asemenea manieră, încât să putem efectua cu o repetare în plus faţă de câte prevede efectuarea seriei ce urmează a fi executată.

- atenţie la calitatea execuţiei!

- între seriile consecutive de exerciţii trebuie să ne odihnim, în medie câte două minute, astfel încât să nu clacăm pe timpul efectuării seriei!

Popularity: 9% [?]

Grăsimile (lipidele) au valoare calorică foarte mare, de 700 – 900 calorii pentru 100 grame. Ele reprezintă factori de nutriţie energetici. Grăsimile sunt formate din acizi graşi saturaţi sau nesaturaţi, fapt care determină valoarea lor nutritivă. Pe lângă faptul că aduc în organism acizi graşi ele mai contribuie şi la îmbogăţirea organismului cu vitamine liposolubile (A,D,K, F).

Din punct de vedere nutritiv, valoarea grăsimilor variază în funcţie de originea lor care poate fi animală, vegetală sau mixtă.

Dintre grăsimile animale, amintim binecunoscutele alimente ca untul, slănina, untura de porc, seul de vacă sau de oaie, grăsimea de pasăre, uleiul din ficat de peşte etc.

Grăsimile vegetale sunt alimente formate din uleiul de măsline, floarea soarelui, porumb, dovleac, soia, arahide, susan, sâmburi de struguri etc. Descriem câteva dintre grăsimile cele mai des folosite în alimentaţia omului, pentru a scoate în evidenţă foloasele sau dezavantajele lor. UNTUL- este o sursă de vitamine A, D, şi K, uşor digerabil. Este de preferat să se consume în stare proaspătă (ca atare sau adăugat la prelucrări culinare a diferitelor alimente). Vara prezintă o cantitate mai mare de vitamine decât iarna, datorită păşunilor din care se hrănesc animalele. Calităţile lui sunt foarte cunoscute, aşa că nu are rost să le dezbatem mai pe larg.

UNTURA DE PORC; datorită conţinutului mare de acizi saturaţi se digeră greu, având şi un coeficient ridicat de aterogen. În schimb, are o mare valoare energetică.

SEUL DE VACĂ sau OAIE-se obţine prin topirea grăsimii depusă în jurul diferitelor orgnane (inimă, rinichi, intestine, plămâni): Are valoare calorică mare, de aproximativ 800 calorii la 100 grame. Are digestibilitate mult mai redusă şi se utilizează la diferite preparate culinare de calitate inferioară.

GRĂSIMEA DE PASĂRE, spre deosebire de cea de mamifere conţine o cantitate mai mică de acizi graşi saturaţi. Conţine însă şi acizi graşi nesaturaţi (linoleic, oleic, acid stearic etc., care îi conferă digestibilitate şi valoare nutritivă mai mare decât ale unturii sau seului.

ULEIUL DE PEŞTE –se extrage din ficat de ton, morun etc.; are valoare nutiritvă deosebit de importantă, prin faptul că asigură un aport însemnat de vitamine A şi D. Întrucât este format din acizi graşi nesaturaţi, este o grăsime uşor digerabilă. Acesta nu se utilizează în alimentaţia obişnuită, ci sub formă de „cure” pentru fortificarea organismului. Prin aportul crescut de vitamine A şi D se indică pentru o perioadă limitată de timp, în funcţie de prescripţia medicală.

Atât uleiul din ficat de peşte, cât şi untura de peşte, pe lângă aportul de grăsime pe care-l realizează, mai conţin importante cantităţi de retinol şi colecalciferol (vitamina D3).

ULEIURILE VEGETALE-sunt cele mai indicate să fie consumate în preparate culinare: Acestea prezintă avantajul că sunt formate din acizi graşi nesaturaţi şi au digestibilitate bună; prezintă dezavantajul că, datorită prelucrării termice, se pierd o parte din vitamine.

Dintre grăsimile mixte, cea mai utilizată în alimentaţia umană este margarina.

MARGARINA- este o grăsime mixtă, formată din grăsimi animale şi vegetale (unt, lapte, uleiuri vegetale etc.).Calitatea margarinei se obţine în funcţie de proporţia amestecului. Valoarea energetică a margarinei depinde de cantitatea de lipide pe care o conţine, în timp ce valoarea nutritivă este legată direct de ingredientele folosite.

Grăsimile vegetale formate din uleiuri (de grâu, porumb, floarea soarelui etc.) extrase din cereale, conţin vitaminele B1,D şi K.

Grăsimile se digeră mai greu pentru că stau timp mai îndelungat în stomac, ceea ce le face să „ţină de foame”; mărind sapiditatea mâncării.

Grăsimile emulsionate, ca de pildă: untul, smântâna, frişca etc., ca şi uleiurile din cereale se digeră mai uşor. În schimb, grăsimile bogate în acizi graşi saturaţi (grăsimile de bovine şi, mai ales de ovine) se digeră mult mai greu; consumate în cantităţi prea mari, rămân în parte neabsorbite, provocând diaree. În general, grăsimile consumate în cantităţi mari – datorită tulburărilor de nutriţie-conduc la obezitate, ateroscleroză etc.

Grăsimile – sunt digerate în proporţie de 96-98%. Cu cât emulsionarea (dispersarea) lor este mai fină, cu atât sapiditatea lor este mai mare.

Grăsimile au calitatea de a provoca evacuarea veziculei biliare atunci când aceasta este hipotonă sau atonă. În schimb, sunt contraindicate în dischineziile veziculare hipertone şi hiperchinetice, în litiază biliară etc.

Se ştie că, mâncărurile bogate în grăsimi sunt săţioase, iar dacă acestea sunt în cantităţi prea mari, valoarea calorică a mâncării este acoperită. Surplusul de calorii se stochează în ţesutul adipos, ducând la suprapondere, distrugând sănătatea organismului; aceasta producând atermatoză, cresc mortalitatea prin boli cardivasculare.

Grăsimile alimentare au influenţă asupra colesterolemiei (cantitatea de colesterol din sânge).

Din cercetările efectuate reiese că grăsimile formate din acizi graşi saturaţi provoacă creşterea colesterolului, în timp ce grăsimile formate din acizi graşi nesaturaţi (uleiuri de flarea soarelui, de porumb, de soia etc.) duc la scăderea cantităţii de colesterol.

Oricât de bună sau indicată ar fi o grăsime în prepararea hranei, ajunsă în stadiul de râncezire este fără îndoială nocivă organismului.

Deci, se impune atenţie şi la păstrarea grăsimilor, nu numai la prepararea lor.

Ca urmare, cumpătare în toate…

Popularity: 8% [?]

În loc de introducere vom prezenta foarte pe scurt subiectul fimului de ficţiune ”No pain, no gain”, film ce tratează problematica culturismului şi fitnesului, cu aspectele lor mai plăcute dar şi cu cele mai puţin plăcute…

Personajul principal este culturistul natural Mike Zorilllo, în interpretarea lui Gus Malliarodakis, campion de culturism al unui mic orăşel din Ohio. Eroul nostru pleacă în Mecca culturismului, Los Angeles pentru a-şi urma destinul. Deşi culturist natural, Mike Zorillo trebuie să-l înfrunte pe Jake Steel (în interpretarea lui Dennis Newman), care este un consumator înrăit de steroizi anabolizanţi. Pare a fi o confruntare inegală, fără şanse de câştig din partea lui Mike Zorillo, însă graţie calităţilor fizice Mike va câştiga titlul râvnit.

Dorinţa de afirmare a lui Mike în culturismul natural nu se potriveşte cu interesele celei mai mari companii specializate în nutriţie sportivă, fapt pentru care, respectiva companie doreşte efectiv să-l distrugă pe Mike.

Prin muncă asiduă dar şi printr-o tenacitate de neclintit, personajul nostru principal câştigă trofeul ”Mr. West Coast”, ceea ce-i deschide noi perspective, printre care şi aceea de a ajunge campion mondial de culturism.

Scenariul şi regia filmului aparţin lui SAMUEL TURCOTTE, personalitate referitor la care am  prezentat, ce-i drept în mod succint câteva date în articolul nostru, “No pain, no gain”, articol  publicat în numărul 31 al revistei Muscle Fit.

Fost senior manager la media digital Sun Microsystem, Turcotte a conceput, realizat şi  găzduit peste 200 de pagini web pentru compania la care lucra. Cunoscut ca scenarist, regizor şi producător de filme, din portofoliul căruia extragem scurt metrajul Kata, un film ce tratează problematica artelor marţiale, scurt metraj ce a obţinut locul I la Festivalul de Film din Houston (Texas).

De asemenea, Turcotte s-a distins în calitate de producător asociat al lung metrajului ”The Manson Family” (“Familia Manson”), film care în cadrul Festivalului de Film din New York a fost distins cu titlul de ”Cel mai bun lung metraj”.

Filmul “The Manson Family” reprezintă o introspecţie în viaţa cunoscutei familii a lui Charles Manson, redată telespectatorului.

Fiind colaborator pe teme de divertisment şi consultant tehnic în numeroase publicaţii precum: Business Week; Wall Street Journal precum şi la Videography şi Electronic, lui  Samuel Turcote nu-i sunt străine problemele din culisele celei de-a patra puteri ale unei ţări cu adevărat democrate – presa.

Din biografia lui Turcotte mai amintim faptul că a servit în U.S. Air Force şi de asemenea este iniţiatorul ex – preşedintelui american George Bush Sr. în tainele internetului. Deşi trecut de  50 de ani, Samuel Turcotte este un fan convins al culturismului şi totodată un practicant consecvent al antrenamentelor cu îngreuieri.

GUS MALLIARODAKIS, în rolul lui Mike Zorilloo.

Născut în San Francisco, Gus Malliarodakis a îmbrăţişat culturismul încă de la o vârstă  fragedă distingându-se prin câştigarea a numeroase competiţii. Amintim prin urmare: Locul I la Super Heavyweight 1999, Contra Costa Couny Bodybuilding Championships şi locul  secund la Super Heavyweight California, tot în 1999. Mai târziu, tot la categoria supergrea a obţinut locul întâi în cadrul Competiţiei din Sacramento, precum şi locul întâi per ansamblu.

La categoria supergrea s-a clasat pe  locul al şaptelea în cadrul Campionatelor Naţionale ale U.S.A., în 2001. În 2003 s-a clasat pe locul secund, iar în 2004 pe locul terţ la Campionatele Naţionale de Masters, categoria supergrea. A câştigat la categoria Masters locul întâi în cadrul Campionatelor Statului California în anul 2005.

În domeniul cele de-a şaptea arte, cinematografia, a jucat cu succes rolul unui ofiţer îmbarcat pe un submarin, acest rol aducându-i premiul Emmy. “War and Rembrance” (“Amintiri despre război”), căci acesta este filmul despre care discutăm, este în fond un miniserial pentru televiziune produs de ”Paramounth Telvision”. Din distribuţia miniserialului mai fac parte: Robert Michum, Jane Seymour; Michael Madsen şi Sharon Stone.

De asemenea, Gus Malliarodakis a apărut în numeroase spoturi publicitare, videoclipuri, etc.,  fiind membru al Dscreen Actors Guild (Asociaţia Actorilor de Televiziune). Descoperit graţie revistei Iron Man magazine, colaborator ulterior al revistelor Muscle & Fitness, ca şi al numeroase alte publicaţii ce promovează culturismul, Malliarodakis are o bogată activitate publicistică.

Ca un fapt divers demn de semnalat am putea aminti că, Gus Malliarodakis nu este altcineva decât fiul Sopofiei Vrentzos, cea care în anul 1960  şi-a pus pe frunte coroniţa de Miss Grecia.

DENNIS NEWMAN, în rolul lui Jake Steel.

În calitate de culturist legitimat al I.F.B.B., Newman s-a remarcat încă din tinereţe. Ca junior a câştigat numeroase trofee, în culturism. Astfel, la categoria juniori a ocupat locul I la Campionatele Mr. California, precum şi la Campionatul de Culturism  al U.S.A.

Născut în Texas, la Austin, Newman a fost diagnosticat cu leucemie la numai 10 zile după ce a câştigat la Campionatele Naţionale de Culturism din 1994. Graţie atitudinii sale pozitive, şi a optimismului şi spiritului său combativ, nu cu puţine eforturi, Newman a învins adversarul său letal, boala. Fiind supus multiplelor şedinţe de chimioterapie dar şi transplantului de celule din măduva spinală boala a trecut într-o fază recrudescentă.

Newman a apărut pe coperţile nenumăratelor reviste de top de culturism ce apar în U.S.A., precum: Muscle &Fitness, Iron man şi Flex, pentru a aminti doar câteva dintre acestea.  Dennis Newman s-a retras din culturismul profesionist în anul 2002 pentru a se dedica în întregime unei alte pasiuni de-o viaţă – actoria.

EMERIC DELCZEG,

Ex – compatriotul nostru joacă în filmul “NO PAIN, NO GAIN” rolul consilierului lui Mike Zorillo în Mekka Gym.

Având o bogată activitate în slujba culturismului, atât la noi în ţară, cât şi în patria-i adoptivă, Emeric Delczeg luptă actualmente sub stindardul IFBB, unde se reunesc “Cei mai buni, dintre cei buni”. În vârstă de peste 50 de ani, Delczeg a participat la mai multe ediţii ale campionatului Mister Olympia, care în septembrie a.c a “împlinit” frumoasa vârstă de 40 de ani, la categoria Masters, fiind clasat în urma rezultatelor obţinute în Top Ten.

Actualmente, tot în slujba culturismului natural, la fel ca de altfel în întreaga sa carieră sportivă, deloc scurtă, domnul Delczeg este proprietarul unei societăţi comerciale care are drept obiect de activitate producţia de suplimente alimentare cu însuşiri novatoare, societate comercială intitulată sugestiv, Fitness Entreprise.

CARMEN GARCIA,

Practicantă a fitnesului şi în acelaşi timp fotomodel, pozele frumoasei fete de origine hispanică au apărut de nenumărate ori pe coperţile unor prestigioase publicaţii, precum: Muscle Mag, Ironman; Planet Muscle; Muscular Development, Allure and Low Rider.

De asemenea, Carmen Garcia a apărut şi pe micile ecrane în emisiuni precum: “Silk Stockings”, în reclama pentru berea Miller ş.a. Prezenţa ei în numeroase videoclipuri nu face excepţie de la regula, că frumoasa divă este fotogenică, ea apărând de regulă, în videoclipurile ce-l prezintă pe Sugar Ray. Carmen Garcia s-a născut în Havana (Cuba) şi a crescut în Miami (Florida), Florida fiind a doua patrie a cubanezilor.

JILL MILLS

Câştigătoare în două rânduri a titlului ”World’s Strongest Woman” (“Cea mai puternică femeie din lume”), prezenţa lui Jill Mills în distribuţia filmului ”No pain, no gain” nu este tocmai întâmplătoare. Pelicula redă în diferite ipostaze forţa nemaiîntâlnită a eroinei noastre, care la nu mai puţin de 22 de competiţii, a demonstrat de ce este capabilă.

La vârsta de 30 de ani, cântărind la înălţimea de 1,56 metri, 77kilograme, Jill este capabilă de adevărate minuni, fiind în stare să efectueze genuflexiuni cu 235 kilograme, să împingă de la piept din culcat pe bancă 147 kilograme şi să efectueze îndreptări cu bara, cu 237 kilograme.

JULIE STRAIN,
Palmaresul artistic al Juliei Strain este dat de portofolilul ei remarcabil, apărând în peste 90 de pelicule şi înregistrări video, pe suport magnetic. Alintată pe bună dreptate ”Regina Filmelor de categoria B” (“Queen Of thhe B Movies”) de către Premiere Magazine, Jullie se bucură de o reală apreciere a criticilor de artă fapt ce rezultă şi din cuvintele elogioase la adresa ei apărute şi în alte publicaţii.

Având aproximativ 185, cm, impozanta protagonistă a filmului nostru, a fost desemnată de către revista Penthouse ”Pet of the Year”. Jullie face parte din comisia de arbitri în cadrul emisiunilor difuzate la televiziune, emisiuni organizate de către binecunoscuta revistă Playboy.

Jullie are numeroase apariţii în reviste de modă, precum Vogue şi Cosmopolitan, fiind imortalizată de nu mai puţin celebrul artist fotograf, Helmut Newton.

Julie Strain predă artele frumoase şi fotografia în cadrul U.C.L.A.(Universitatea California din L.A.). Prezenţa sa se face de asemenea simţită în creaţiile de animaţie realizate de către studioul cinematoografic Columbia/Tri Star, ca spre exemplu în Heavy Metall, F.A.K.K.2.

Cea mai recentă carte a ei, un adevărat best-seller intitulat: “Six Foot One and Worth The Climb” (în traducere aproximativă, “Preţul ascensiunii unei persoane de şase picioare/180cm), este o remarcabilă lucrare autobiografică ce are fidelitatea unei oglinzi veneţiene.

LAUREN  POWERS,

“Amazoana Americană”, Laura Powers este multiplă campioană de culturism şi lupte.

Învingătoare în numeroase competiţii de culturism, precum: Campionatul Statului California, în 2002 şi în 2003 al Orange County Classic, Laura a apărut de asemenea pe micile ecrane în emisiunea “Jenny Jones Show”, precum şi în alte emisiuni cu caracter de dezbateri pe teme de sport pe posturile: Fox, NBC, HBO şi BBC.

Prezenţa lui Lauren Powers s-a făcut remarcată şi în numeroase videoclipuri, incluzând aici şi pe cele ale lui Bob Seger ca şi în numeroase reviste de culturism şi fitness, precum: Muscle&Ffitness; Flex şi Muscle Elegance.

Deci, pentru vă delecta dar în acelaşi timp pentru a vă documenta asupra a numeroase aspecte legate de culturism şi fitness, dar şi de sporturi înrudite precum powerliftingul, pentru a vă întregi viziunea şi asupra unor aspecte din culisele acestor sporturi nu vă rămâne altceva decât să vizionaţi remarcabilul film “No pain, No gain” şi vă veţi simţi în compania personajelor ale căror date biografice vi le-am prezentat succint în articolul nostru.

Popularity: 8% [?]

S-a observat o strânsă legătură între sistemul nervos central şi sistemul imunitar. Sistemul neuroendocrin şi cel endocrin sunt sisteme de transmisie a informaţiilor elaborate de scoarţa, omul fiind un ‘ cosmos informaţional ‘ care este înzestrat de Creator nu numai cu memorie dar şi cu afectivitate şi logică, cu psihic şi inimă. Psihicul, sistemul nervos central şi cel imunitar, sistemul endocrin, cel neuroendocrin şi sistemul neuro-vegetativ fac o ‘ confederaţie ‘, un macrosistem, cu multiple conexiuni şi implicaţii.

Aducem acum câteva date despre endocrinologia sistemului imunitar:

Nu numai celulele nervoase produc secreţii sau hormoni ci şi leucocitele (granulocite, limfocite, monocite), Interleukinele (IL), interferonii (IF) şi factorii de necroză tumorală (TNF), împreună cu alţi factori de creştere sau cu alte funcţii (factori de stimulare a coloniilor de macrofage şi de granulocite, factori de creştere a timocitelor, etc.) alcătuiesc marea familie a citokinelor, mediatori solubili antigen-nespecifici secretaţi de populaţii celulare cu rol biologic complex, atât în sistemul imun, cât şi la nivelul altor organe şi sisteme. Sinteza lor este sub controlul unor gene situate la nivelul unor cromozomi diferiţi. Citokinele secretate de către limfocite se numesc limfokine, iar cele secretate de către monocite-macrofage se numesc monokine. Acest vocabular este didactic, deoarece aceeaşi substanţă poate fi secretată şi de una sau mai multe celule, ele acţionând prin aceste secreţii mediat asupra receptorilor altor celule la mare distanţă, transmiţându-le mesajul informaţional.

Este interesant de ştiut cum ajung limfocitele T în ţesutul nervos, deoarece la omul sănătos aceasta se face greu. În caz de agresiune, aceste liumfocite activate nu mai ţin cont de bariera hematoencefalică şi invadează organul sau ţesutul agresat. Dacă alarma este falsă, se retrag în ordine. Dacă însă există vreun pericol sau un antigen intrus, imediat ele declanşează un răspuns inflamator tipic. Şi celulele mononucleare şi cele gliale posedă posibilităţi de a descărca oxid de azot, modulator neurotoxic ce produce vasodilataţie, prin suprastimularea receptorilor de glutamat.

Citokinele sunt proteine reglatoare cu greutate mică, sub 80 KD, foarte potente, produse de celule nucleate (în majoritate) cu efecte autocrine sau pararine. În ultimul timp s-a dovedit că celulele sistemului imun pot da semnale informaţionale sistemului nervos central dar şi altor structuri pe cale umorală. Citokinele elaborate în timpul reacţiilor imune, activează şi axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, producând în momentul de maximă secreţie de anticorpi şi o superproducţie de glucocorticoizi imunosupresori.

Numele de interleukine a fost dat în anul 1979 la cel de al doilea Congres internaţional asupra Limfokinelor, din Elveţia, şi reprezintă secreţia produsă de leucocite şi de alte celule cu rol de hormoni ai sistemului imun, foarte potente, acţionând asupra unor ţinte precise. Din cele 15 specii, 12 sunt mai bine studiate.

INTERLEUKINA 1. Este o glicoproteină semnalată din anul 1972 ce potenţează răspunsul limfocitelor T stimulate în vitro cu lecitină., Are o greutate de 17,5 CD rezistă la 56 grade Celsius şi la ph 2-9. Molecula are 30% hidraţi de carbon şi se găseşte sub 2 forme: IL1 alfa constă din 59 de reziduri de aminoacizi şi IL2 beta din 153 de reziduri. Cele 1 alfa rămân în celule, nd informaţii din celulă în celulă. Moleculele IL 2 beta au acţiune extracelulară sub formă de doi precursori şi se clivează în molecule de 17 CD. A mai fost numită LAF (factor de activare a limfocitelor ). Are diverse interferenţe şi efecte multiple din care amintesc:

-          eliberează limfokine din celulele T activate, produce diferenţierea, activarea ş proliferarea celulelor B, multiplicarea fibrocitelor şi a celulelor endoteliale, provoacă somn, febră, participă în procesele inflamatorii, are activitate antitumorală şi în controlul hematopoeziei;

-          stimulează somnul de undă lentă, producerea de hormoni şi citokine, sintezele de anticorpi, funcţia fagocitară, chemotactismul hematopoeziei, protecţia contra radiaţiilor, aderenţa limfocitelor la peretele vascular, sinteza componentelor complementului, sinteza corticosteroizilor, sinteza proteinelor hepatice, eliberarea Na, proliferarea limfocitelor T şi B, keratinocitelor, celulelor sinusoidale, mezangiale şi gliale şi ajută la eliberarea proteoglicanilor din colagen;

-          deprimă: apetitul alimentar, plasminogenul, ph-ul sanguin, sainteza albuminelor, concentraţia de Zn şi Fe, sinteza lipoproteinelor, sinteza acizilor graşi liberi, absorbţia lipidelor şi proliferarea celulelor endoteliale;

-          pot sintetiza IL1: celulele granulocitare mieloide şi limfoide, monocite, macrofage, celulele dendritice, limfocitele, granulocitele sau celulele endoteliale din vase, androcitele şi microgliile din creier. Keratinocitele din piele şi alte celule renale, osoase, foliculare tiroidiene, hepatice, timice. Sertoli (din testicul), menigiale, fibroblaşti, condricite, epiteliare etc.;

-          nivelul IL1 este ridicat în : TBC, ulcer duodenal, septicemii, glomerulonefrite, artrită reumatoidă, sarcoidoză pulmonară, fibroză pulmonară, pneumoconioze, ciroză hepatică, sclerodermie şi diabet insulodependent;

-          nivelul e scăzut în: cancer hepatic, uterin, ovarian, infecţii acute, malnutriţie, psoriazis, scleroza în plăci, lupus şi vârstă înaintată;

INTERLEUKINA 2 (IL2). Este produsă de limfocitele T şi poate fi considerat un ‘ hormon imunologic ‘ fiind controlat de cromozomul 4. Ea este crescută în sistemul imun şi scăzută în boala Hodgkin, lupus, lepră şi AIDS.

INTERLEUKINA 3 (IL3). Este un factor de creştere hematopoetic produs la 12-20 ore după activarea limfocitului T de către antigen, mutagene sau anticorpi antireceptori. Are efecte în fosforilarea tirozinei, în producerea histaminei şi a unor enzime, în leucemii. Degradarea IL3 e unul din factorii ce se declanşează prin proliferare anarhică.

INTERLEUKINA 4 (IL4). Este secretată de limfocitele T şi B, de mastocite, bazofile, fibroblaştii stromei medulare osoase. Are acţiune asupra funcţiei imune, dar şi asupra hematopoezei. Ea reglează sinteza de IGE, inhibă sinteza de TNF şi IL1. INFY e antagonistul ei. IL4 modelează producţia de citokine a celulelor TBNF şi fibroblaşti, acţionând ca factor antitumoral şi inflamator, asupra celulelor TC, macrofagelor şi eozinofilelor.

INTERLEUKINA 5 (IL5). Este un factor de diferenţiere al eozinofilelor, de sinteză a IgM din limfocitele B şi de creştere al acestora din urmă. Acţionează sinergic cu IL1 pentru reducerea sintezei de IgM şi cu IL4 pentru sinteza de IgG1. Are de asemenea şi o funcţie citotoxică anticorp dependentă.

INTERLEUKINA 6 (IL6). Este o glicoproteină de 21 KD cu 184 aminoacizi, fiind produsă de monocite, macrofage, limfocite T şi B, astrocite, mastocite, celule endoteliale, fibroblaşti, celule gliale, keratinocite şi celule neoplastice. Efectele ei sunt foarte complexe, din care amintesc:

-          blocarea multiplicării virusurilor, stimularea diferenţierii limfocitelor B, activarea sintezei IgG şi IgM, stimularea sintezei de IgE (cu IL4) şi de IgA singure sau cu IL5, activarea limfocitelor B şi T, şi diferenţierea limfocitelor Tc, împreună cu IL1, IL4, IL7, cu stimularea timocitelor şi limfocitelor T;

-          stimulează funcţiile celulelor NK (Natural Killer) în acţiune citotoxică;

-          stimulează activitatea bactericidă a macrofagelor,  sinteza IL1 şi TNF din acestea; de asemenea, stimulează hepatocitele în producerea de fibrinogen alfa 1 antikemotripsină şi alfa 1 antitripsină şi a componentelor C3, C1 şi B ale complementului;

-          scade producţia de alfa fetoproteină, transferină şi albumină, stimulând activitatea şi proliferarea keratinocitelor, a sintezei de lizozim, lactoferina şi 3 glucuronidază;

-          există o relaţie directă între gravitatea bolii şi nivelul seric al IL6; fiind marker de stres, putând fi inhibat de IL4, IL10 şi TGFb.

INTERLEUKINA 7 (IL7). Este secretată de celulele stromale, fiind o glicoproteină cu GM de 14,9 KD şi cu 154 de reziduri de aminoacizi. Ea intervine în proliferarea limfocitelor T imature, făcându-le imunocompetente alături de limfocitele B din stadiile incipiente de maturizare. De asemenea activează sinteza IL1, IL6, IL8 şi TNF, restabilind nivelul normal de limfocite T şi B.

INTERLEUKINA 8 (IL8). Este o proteină activatoare a neutrofilelor, fiind secretată de limfocitul T, stimulată de mitogene,de către monocitele activate cu citokine, precum şi de fibroblaşti sau de celulele endoteliale. Are acţiune antiinflamatorie, inhibă aderarea TNF la celulele endoteliale activate. În vivo stimulează chemotactismul granulocitelor infiltrarea lor, degradarea bazofilelor şi mastocitelor, elaborarea moleculelor toxice de oxigen (radicali liberi derivaţi din oxigen) protejând epiteliul endotelial de potenţialul distructiv al granulocitelor, proces mediat de trombină. De asemenea creşte permeabilitatea vaselor şi produce febră.

INTERLEUKINA 9 (IL9). Este secretată de limfocitele T şi monocite fiind un factor de creştere pentru limfocitele T, stimulând proliferarea mastocitelor şi activând timocitele fetale, megacariocitele şi precursorii eritrocitari.

INTERLEUKINA 10 (IL10) sau ‘ factorul de sinteză şi inhibare a citokinelor ‘ este produs de limfocitele TH2 şi B normale sau în limfoamele B, IL10 inhibă secreţia Th1, deci sinteza IL2, IL3, TNF, CSF. Stimulează de asemeni în colaborare cu IL2, IL4 şi IL7 timocitele, iar alături de IL3 şi IL4 proliferează mastocitele. Inhibă producerea de către macrofage a IL1, IL6, IL8 şi TNF.

INTERLEUKINA 11 (IL11) este produsă de celulele stromale şi stimulează sinteza proteinelor în faza acută a hepatocitelor, favorizează sinteza de IL6 şi imunoglobuline din plasmocite. Ajută la formarea de colonii de megacariocite şi ale altor celule hematopoetice. Împreună cu IL3 are efecte comune cu IL6, dar nu favorizează producerea febrei.

INTERLEUKINA 12 (IL12) sau ‘ factorul de creştere a celulelor matcă ‘ este o glicoproteină produsă de macrofage ce activează sinteza de IFN4 şi proliferarea limfocitelor TH1. IFNy produse de IL12 activează sinteza acestora din urmă, blocând pe aceea a IL4 şi IL10 care inhibă IL12.

STRESUL ŞI ULCERUL,

Boala ulceroasă este astăzi foarte răspândită în zonele geografice cu dezvoltare socio-economică rapidă, unde stresul (factor ce iniţiază şi agravează leziunea ulceroasă) este foarte mare.

În perioadele de stres psihic prelungit, excese alimentare, fumat exagerat sau abuz de alcool apar  manifestările bolii ulceroase: senzaţie de presiune, de balonare, arsură sau durere în etajul abdominal superior, după mese sau pe parcursul nopţii. Simptomologia ulceroasă survine în pusee ce durează aproximativ două-trei săptămâni( în special primăvara şi toamna) cu perioade de acalmie,  vara şi iarna.

Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal este în majoritatea cazurilor unul medicamentos, vizând reducerea secreţie clorhidropeptidice şi asociază protecţia mucoasei gastrice faţă de factorii de agresiune mecanică(alimente parţial mestecate, cu celuloză dură), termică(alimente prea reci sau fierbinţi) şi chimică(acidă). Foarte rar în cazul complicaţiilor acute sau cronice este necesară intervenţia chirurgicală.

Un rol important în terapia şi prevenţia crizelor ulceroase îl are regimul alimentar care, asociat medicaţiei, grăbeşte procesul de cicatrizare a nişei, iar nerespectarea acestuia între crize duce la îndesirea acestora.

Crizele devin din ce în ce mai puternice, cedând greu la tratament.

Popularity: 4% [?]

Cu toţii cunoaştem că, cromul mai aes pentru americani constituie o fobie, „ornându-şi” jenţile automobilelor, bull – barurile, precum şi alte gadgeturi ale vehiculelor, începând cu bicicletele şi terminând cu zeul automobil. Sunt bine cunoscute efectele de protecţie anticorozivă pe care le conferă acest metal. Se pune întrebarea: asemănător metalelor feroase şi asupra organismului uman cromul are efecte benefice?

Omenirea încă de pe vremea lui Ponce de Leon, căuta secretul tinereţii fără de bătrâneţe, iar mai nou, nici culturiştii nu sunt străini de această problemă.

Dacă marea majoritate a oamenilor caută secretul tinereţii fără bătrâneţe, în schimb culturiştii caută secretul unei sănătăţi depline, al unei perfecţiuni a corpului.

Cu privire la culturişti, mulţi dintre aceştia, prin modalităţi diferite de abordare a problemei caută să pătrundă tainele acestei necunoscute, unii au mers pe o cale greşită, în schimb alţii au avut parte de anumite succese.

În ultima vreme au apărut multe produse care stimulează creşterea volumului masei musculare, printre care şi chromium picolinatul. Unele dintre produsele amintite au cunoscut un succes rapid de piaţă, dar multe dintre acestea s-au dovedit a fi aidoma unui foc de paie, deoarece promisiunile au fost de domeniul utopiei, la cele mai multe dintre ele.

Dintre aceste produse, cele  mai multe, în opinia cumpărătorului reprezintă adesea timp, dar şi bani pierduţi.

Însă, dacă un anumit produs se mai găseşte pe piaţă şi după trecerea a cinci ani, înseamnă că este cât de cât capabil să confere oarece rezultate scopului pentru care a fost creat, având în vedere că, după doi – trei ani de zile „noua gamă” de produse, este înlocuită de o altă ”nouă gamă”, iar, paradoxal, este faptul că, acest fenomen se aseamănă cu „noul mecanism economico – financiar” al defunctului regim, apărut pe la jumătatea anilor şaptezeci, şi tot nou era şi în 1989.

Din păcate, marea majoritate a acestor produse după un tur de forţă, intră în domeniul uitării.

După multe încercări, deci, sortite în majoritatea cazurilor eşecului, iată că a înmugurit o speranţă, din acest punct de vedere în domeniul suplimentelor alimentare, prin descoperirea chromium picolinatului, un supliment alimentar, care nu are nevoie de o prezentare adiţională, deoarece are capacitatea de a se autoprezenta.

De ce afirmăm acest lucru?

Din motiv, că „toate-s vechi şi nouă-s toate”, vorba Luceafărului poeziei române, cromul, care este un metal cunoscut încă din antichitate, stă la baza acestui produs. Efectele cromului asupra organismului sunt de neînlocuit, producând efecte deosebite. Cercetări de dată recentă au confirmat noi şi noi proprietăţi ale cromului. Proporţia de crom în organism se situează la un nivel, la o cantitate infinitzimală, reprezentând doar a douăzecia mililardime din masa acesteia, cu toate că în fiziologia umană joacă un rol deosebit. Astfel, în domeniul alimentaţiei, spre exemplu, cromul stă la baza metabolizării glucozei, determinând GFT-ul (factorul de toleranţă al glucozei), care se sprijină pe niacină (aminoacid) şi totodată, aminoacizii determină, în final GFT-ul.

În procesul metabolismului, metabolizarea glucozei, în vedrea transformării acesteia în sursă de energie este posibilă datorită enzimelor a căror sinteză este stimulată de prezenţa cromului, ca de altfel, tot cromul serveşte sintezei acizilor graşi şi colesterolului.

Rezultă, aşadar că cromul creşte randamentul insulinei în raporturile acesteia cu glucoza şi serveşte la ţinerea sub control a sintezei insulinei. În ceea ce priveşte sinteza proteinelor, cromul are un rol major deoarece este cunoscut efectul de concentrare al acidului ribonucleic în vederea constituirii moleculelor de acid.

Aceste informaţii au fost făcute publice în anul 1984 şi de atunci, încoace timp de două decenii se urmăreşte efectul cromului asupra corpului uman. S-a ajuns şi la rezultate remarcabile, precum capacitatea cromului de a arde grăsimile corporale şi de creştere selectivă, fără depuneri de masă musculară. Dintre suplimentele alimentare ce se găsesc la această dată pe piaţă cele pe bază de crom au o pondere importantă, poate cea mai importantă din punctul de vedere al efectelor, asupra corpului, mai ales din punctul de vedere al culturiştilor.

Acest fapt se datorează importanţei, ca mineral vital al cromului, ceea ce înseamnă că, organismului acest metal îi este indispensabil, dar în acelaşi timp, din păcate nu-l poate sintetiza.

Efectele deosebite ale cromului se datorează, printre altele şi unui anumit stil de viaţă, stil conferit de modul de hrănire tradiţional. Din acest punct de vedere, dacă analizăm modul tradiţional de hrănire al populaţiei nord – americane vom observa că, cromul lipseşte.

Acest lucru are o semnificaţie deosebită, deoarece chiar şi un deficit minor de crom, are implicaţii semnificative, mai ales, din punctul de vedere strict fiziologic, privind funcţionarea organismului.

În S.U.A. spre exemplu, problema constă în faptul că terenul arabil nu conţine săruri de crom, fapt pentru care cerealele sunt sărace, dacă nu lipsite de crom, pe de altă parte, în procesarea alimentelor se pierd multe minerale, printre care şi cromul.

Deficitul de crom din organism este agravat de consumul zaharurilor rafinate.

Cu toate că, cromul constituie un mineral vital, nici chiar nutriţioniştii nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte faptul de a stabili meniuri, care să includă mineralul cu pricina, măcar în cantităţi minimale. Deficitul de crom indus în organism este amplificat, cum am mai subliniat de consumul produselor zaharoase, ceea ce induce starea de oboseală permanentă şi în plus predispune la  îngrăşare.

Lipsa de crom duce la epuizarea organismului, stimulează depunerea de grăsimi şi favorizează impactul bolilor cardiovasculare şi a diabetului.

În cazul culturiştilor, antrenamentele duc la secătuirea rezervelor de crom din organism, fapt pentru care dacă dorim creşterea masei musculare şi a forţei, atunci neapărat avem nevoie de suplimentarea aportului de crom, fapt de altfel semnalat, nu într-un singur rând de către oamenii de ştiinţă.

Lipsa, deficitul unor minerale sau vitamine din organism pot produce serioase tulburări. Lipsa vitaminelor A şi D, la copii, poate produce rahitismul. Deficitul vitaminei C, produce scorbutul. Lipsa vitaminei A, produce disfuncţii ale aparatului digestiv şi exemplele pot continua. Aceste neajunsuri pot fi ocolite prin administrarea vitaminelor respective.

Dacă administrăm vitamine sau minerale care au fost deficitare, în organism se pot produce adevărate miracole. În vremurile, în care oamenii de ştiinţă identificau şi izolau vitaminele şi mineralele, introducându-le spre administrare în hrănire s-au semnalat schimbări fundamentale, care au dus la desprinderea unor concluzii deosebit de semnificative.

Cu toate că, cromul nu este un mineral cu efecte ”miraculoase”, atunci când se semnalează deficienţe din acest mineral, aceste lipsuri vor fi însoţite de unele disfuncţii.

Pentru culturişti, datorită faptului că este un mineral vital, cromul prezintă o importanţă şi mai mare, datorită consumului sporit al rezervelor de crom din organism, în urma desfăşurării antrenamentelor fizice.

S-a arătat că în S.U.A., solul este sărac în crom, fapt ce afectează flora şi fauna acestui ecosistem, de aceea oamenii de ştinţă din U.S.A. au stabilit în cadrul forumului lor – Academia  Ştinţifică Americană (ATA), că se impune, a se consuma cu regularitate crom.

Pentru a se produce arderi în organism este indispensabil cromul, fapt pentru care alimentaţia trebuie să conţină acest element, iar studiile efectuate peste ocean au demonstrat că, în proporţie de 90% americanii sunt deficitari în ceea ce priveşte cromul.

Stabilirea conţinutului de crom al alimentelor nu este suficient de concludentă, deoarece în alimente, care au compoziţie organică, cromul se găseşte într-o mare varietate de compoziţie, iar gradul de metabolizare al acestor compuşi organici ai cromului este foarte diferit. Cromul de origine anorganică este metabolizat şi mai greu, decât cel de origine organică. Cromul conţinut de ouă este practic nefolosibil, fapt pentru care nutriţioniştii au stabilit, din punctul de vedere al eficienţei alimentelor din punctul de vedere al conţinutului şi gradului de asimilare al compuşilor cromului o ierarhizare, în fruntea căreia stă drojdia de bere, ficatul, carnea de vită, pâinea neagră, sfecla de zahăr, produsele derivate din prelucrarea sfeclei de zahăr, precum melasa, dar şi morcovii şi nu în ultimul rând bureţii (ciupercile). Cromul se asimilează deosebit de greu, fapt pentru care din cantitatea ingerată, numai 35% este asimilată. Cromul asimilat se regăseşte în splină, rinichi şi testicule.

De asemenea o multitudine de enzime şi acizi ribonucleici conţin crom, în proporţii diferite. Eliminarea cromului din organism se realizează prin intermediul aparatului urogenital, simplu, prin urină. Datorită faptului că mulţi oamenii nu consumă pâine neagră şi nici drojdie de bere, organismul persoanelor în cauză se resimte ca urmare a defictului de crom. Ei, bine s-a găsit modalitatea simplă şi totodată de reglementare a deficitului de crom din organism, pe baza administrării suplimentelor alimentare. Care este însă cantitatea de crom pe care trebuie să o asigurăm organismului?

Membrii ATA, au stabilit, că ideal este să consumăm 50 – 200 micrograme zilnic, iar în cazul culturiştilor doza trebuie crescută semnificativ, astfel încât să ajungă la 3500 – 14000 micrograme. Se pune întrebarea dacă este mult sau puţin?

Efectele letale ale cromului se instaurează în momentul în care se depăşeşte un raport de 1miligram/100 grame greutate corporală, astfel că, în cazul unui sportiv de 70 kilograme ar însemna 70000 micrograme. În concluzie cele 3500 -14000 micrograme nu sunt multe, dar cantitatea amintită poate crea condiţiile necesare unei construcţii musculare de anvergură.

În ceea ce priveşte administrarea cromului provenit din suplimentele alimentare, precizăm faptul că este un act firesc, care nu implică nici un fel de risc.

În acest context vom prezenta succint produsul conceput şi procesat de către firma noastră, Pro Nutrition, cunoscut sub denumirea comercială de L- carnitine & chromium.

L- CARNITINE & CHROMIUM,

Este o combinaţie unică de elemente menită să ajute persoanele să ajungă la cea mai bună formă fizică.

L-Carnitina este aminoacidul ce transferă acizii graşi mobilizaţi în urma antrenamentului din sânge la mitocondriile celulelor, unde sunt arşi pentru a dezvolta energie. Susţine degajarea de energie din grăsimi, reduce colesterolul. Este benefică pentru biodegradarea grăsimilor, ajută la buna funcţionare a creierului şi a inimii, la stimularea activităţilor fizice şi la energizarea şi vitalizarea organismului.

Cromul ajută la creşterea volumului masei musculare şi la reducerea considerabilă a stratului adipos. De asemenea, cromul stabilizează nivelul glicemiei sangvine şi ajută la eficientizarea funcţiei insulinei.

CONŢINE:

L-Carnitină şi cromium picolinat.

Trebuie subliniat faptul că administrarea produselor pe bază de crom trebuie efectuate la reomandare şi sub stricta supraveghere a medicului curant, numai şi numai în cazul bolnavilor suferind de diabet, în cazul altor persoane, în speţă la culturişti trebuie avute în vedere recomandările de administrare ce însoţesc produsul, recomandări ale procesatorului.

Popularity: 5% [?]

Culturiştii autohtoni mai au încă multe de făcut în ceea ce priveşte prezenţa scenică, atât în cadrul competiţiilor interne, şi chiar în cele externe, cu toate că nivelul participării la acţiuni de asemenea anvergură ţine mai mult de aspectul doleanţelor decât de o realitate evidentă, când nivelul prestaţiei lor tinde de regulă spre un regretabil rezultat nul.

Se fac încercări încununate de mai mult sau mai puţin succes, fiind optimişti pe baza strădaniei manifestate pe această linie de către culturiştii noştri, putem afirma că ne aflăm pe un drum bun.

Antrenorii de culturism recomandă ca înaintea sezonului competiţional cu circa 12 săptămâni să se procedeze la definirea masei musculare, concomitent cu creşterea aportului proteic al dietei alimentare.

Doza zilnică proteică trebuie să fie în medie de 3,3 grame/kilogram – corp, concomitent cu aceasta are loc o reducere a ponderii carbohidraţilor, a cărei pondere scade începând de la 400 grame în prima săptămână, până la 40 grame în ultimele zile ale perioadei de 12 săptămâni cât durează procesul definirii musculare.

Un exemplu de program de antrenament desfăşurat pentru definirea musculară, vizând pectoralii este dat mai jos:

ANTRENAREA PECTORALILOR:

LUNI	PIEPT + GAMBE
MARŢI	SPATE
MIERCURI	UMERI +TRICEPS
JOI	BICEPS +PECTORALI
VINERI	COAPSE
SÂMBĂTĂ	REPAUS
DUMINICĂ	REPAUS
*săptămânal se efectuează şi 1-2 antrenamente vizând muşchii abdominali

GREUTĂŢI ÎNTREBUINŢATE:

Antrenamentele se desfăşoară pe serii, constând în mai multe repetări;

EXERCIŢIUL	GREUTATEA ÎNTREBUINŢATĂ
Împins din poziţia culcat	170 kilograme
Vâslire din poziţia aplecat	180 kilograme
Genoflexiuni	Peste 200 kilograme
Tracţiuni	Peste 250 kilograme
Ridicarea braţelor în lateral dinstând cu trunchiull aplecat	Gantere de câte 35 kilograme fiecare;
Împins de la piept	Peste 120 kilograme

Similar, în funcţie de obiectivele ce ni le-am propus se pot întocmi programe de antrenamente care vizează alte grupe musculare, de regulă cele deficitare sau pentru care manifestăm în mod deosebit un interes deosebit.

Un rol deosebit după cum am mai arătat revine alimentaţiei, care trebuie să fie bogată din punct de vedere proteic, ponderată din punct de vedere al carbohidraţilor şi săracă din punctul de vedere al grăsimilor. Alimentaţia trebuie realizată prin sistemul hrănirii tradiţionale combinate cu suplimentele alimentare. Se vor înmulţi numărul meselor ajungându-se până la 6 – 7 mese zilnice. O modalitate de hrănire pe care considerăm utilă să v-o prezentăm, pentru un culturist ce are o masă de 85 de kilograme este redată mai jos.

DIETA ALIMENTARĂ CONSTÂND ÎN ALIMENTE OBIŞNUITE ŞI SUPLIMENTE ALIMENTARE:

Raţia zilnică (pentru greutatea de 85 kg.):

Proporţii: Proteine: 40%;

Carbohidraţi: 50%;

Grăsimi:10%;

Raţii zilnice medii:

Proteine: 280 grame;

Carbohidraţi: 560 grame;

Grăsimi: 40 grame.

Valoare calorică medie: 3735 kcal.

Repartizarea aportului alimentar pe mese (serviri):

290gr. proteine;

560gr. carbohidraţi.

Prima masă - orele 07.00 – 160 grame fulgi de ovăz; 2 măsuri Anabolic Protein (40 grame proteine; 10 grame carbohidraţi).

A doua masă – orele10.00 – 170 grame carne slabă de vită; 1 – porţie de orez (cca.100gr.)

(35 gr. proteine +100 gr. carbohidraţi).

A treia masă - orele 13.00 – 170 grame carne slabă de vită; 1 – porţie de orez (cca. 100gr.)

(35 gr.proteine + 100gr.carbohidraţi).

14.00 - EFECTUAREA ANTRENAMENTULUI – CONFORM PLANIFICĂRII;

A patra masă - orele 16.00 – 1 măsură GFX-8; ( 40 gr. proteine + 60 gr.carbohidraţi)

A cincea masă – orele 19.00 – 170 grame carne slabă de vită; 1 – porţie de orez (cca.100gr.).

(35 gr.proteine + 100gr. carbohidraţi).

A şasea masă - orele 22.00 – 170 grame carne slabă de vită; 1 – porţie de orez (cca.100gr.).

(35 gr. proteine + 100gr. carbohidraţi).

A şaptea masă – înainte de culcare; – 2 măsuri de ISO – WHEY (35 gr. proteine).

În mod curent culturiştii implicaţi în problema definirii musculare efectuează diverse variaţiuni pe tema dietei alimentare, însă în principiu această perioadă vizează printre altele şi o scădere a greutăţii corporale, fapt pentru care numărul de calorii nu va depăşi niciodată valoarea de 4000, iar ponderea principiilor alimentare va rămâne neschimată.

Pe lângă unele exerciţii aerobice ce le efectuează unii culturişti, în vederea eliminării excesului de apă din organism, precum şi a grăsimii subcutanate recurg la diete în care includ uleiul de in, care dă şi nu prea dă rezultate acest lucru depinzând de tipul somatic de care aparţine persoana respectivă.

S-a vorbit mai puţin în acest articol de suplimentele alimentare recomandate a se folosi.

Trebuie să amintim că firma Pro Nutrition a scos pe piaţă o gamă de produse noi, printre care deja am amintit produsul ISO-WHEY, cu un bogat conţinut de proteine obţinute din izolat de zer de cea mai bună calitate. Acest produs nu conţine nici un pic de carbohidraţi, fiind destinat în principiu definirii musculare.

Pentru îmbunătăţirea funcţionării celulei musculare se recomandă a se întrebuinţa în această etapă de pregătire produsele CreAnabol şi CreaRibose, care au şi un rol de a proteja împotriva distrugerii ca urmare a unui antrenament intensiv ATP-ul (adenozin trifosfatul), proteic.

Pentru arderea rapidă a grăsimilor corporale se recomandă a se întrebuinţa produsele cu rol de arzător de grăsimi precum: L-Carnitine şi L-Carnitine & Chromium, care sunt produse 100% naturale, neavând efecte secundare ulterioare.

Se poate vorbi foarte mult despre problemele legate de definirea musculară. Pentru a fi oneşti cu noi înşine dar mai ales cu dumneavoastră cititorii noştri, după umila noastră părere nici un culturist, fie el mai puţin însemnat, fie situat în topul clasamentelor nu-şi dezvăluie în totalitate strategia de pregătire din motive lesne de cunoscut. Ceea ce se mai află şi ceea ce furnizează ei însăşi, ca semn al bunăvoinţei faţă de noi, muritorii de rând sunt într-adevăr lucruri bune, pe care ei probabil le-au şi experimentat şi fără această premisă nu cred că ar merita să le mai luăm în considerare, căci altel ar fi nişte fantezii ce nu-şi au locul în paginile revistei şi ar duce la risipirea inutilă a preţiosului capital ce-l reprezintă timpul pentru toţi. Dar există şi „arme secrete” sau „asul din mânecă”, a căror existenţă fiecare dintre noi o bănuieşte, îi simte prezenţa, însă nu o poate dovedi…căci „l’home est meme le stil” şi nimic în plus.

Popularity: 10% [?]

Nici nu se poate pune problema importanţei încălzirii generale a organismului înaintea efectuării şedinţelor de antrenament, dar pe lângă o încălzire generală fizică, mai este nevoie totuşi de ceva, acel ceva care este asemănător încălzirii fizice, dar totuşi diferit. Este vorba bineînţeles de spre pregătirea psihologică în vederea desfăşurării antrenamentelor, pe care întrucâtva o putem asemui pregătirii fizice.

Este necesar ca fizicul şi psihicul să acţioneze întrunit în vederea atingerii unei forme sportive de vârf şi totodată să obţinem rezultate notabile în cursul efectuării antrenamentului.

Marea majoritate a antrenorilor recunosc importanţa pregătirii psihologice a antrenamentelor şi adeseori ne-au recomandat să ne înarmăm cu o bună dispoziţie psihică, deoarece o stare bună  psihică se impune într-o măsură asemănătoare, ca pondere, în obţinerea unor rezultate deosebite ca antrenamentul în sine executat în întregime şi cu deplină corectitudine, dacă nu chiar şi mai mult decât antrenamentul fizic însuşi.

Cu cât eşti un culturist mai împătimit, cu atât este mai importantă o bună pregătire psihologică, necesară în primul rând în vederea susţinerii motivaţionale a antrenamentelor, care, trebuie să recunoaştem cu toată sinceritatea nu este deloc uşor.

Importanţa pregătirii psihologice este mai mare în cazul culturiştilor profesionişti decât al celor amatori, fiindcă întreaga lor activitate fizică este grefată de o puternică motivaţie, motivaţie care la rândul ei este determinată de o susţinută pregătire psihologică. Astfel, cei care au un psihic labil nu se pot pregăti sub nici o formă nici în perioada de încărcare (creşterea volumului masei musculare), nici în perioada definirii musculare şi cu atât mai puţin nu rezistă stărilor emotive şi stresului ce le comportă desfăşurarea concursurilor în sine, culminând cu un eventual eveniment nedorit, când strădaniile respectivului culturist sunt sortite eşecului.

Un fapt demn de amintit din punctul de vedere al opticii desfăşurării programelor de antrenament, este acela că foarte rar avem prilejul de a vedea dis de dimineaţă culturişti în sălile de antrenament sau după o zi grea de muncă istovitoare. Motive s-ar găsi cu duiumul, însă cei mai mulţi dintre ei n-au o vagă idee, ce ar dori să obţină în respectiva zi în urma desfăşurării antrenamentului. Exerciţiile fizice cu greutăţi sunt printre ultimele lor preocupări pentru ziua respectivă, iar acest fapt categoric determină o stare de lucruri negativă, care se sprijină pe pătrunderea unui cerc vicios neexistând o reală motivaţie pentru culturism, iar dacă nu am fi categorisiţi drept farisei am spune că de fapt respectivii aşa numiţii culturişti sunt de fapt culturişti  „pârâţi” care au ajuns din întâmplare să „tragă de fiare” din motive străine vocaţiei sportive, fie prinşi de valul „modei băieţilor cu brandul gros”, ori dintr-o iluzorie posibilitate de a face modelling sau de a se etala în prezenţa puştioaicelor.

Departe de aceştia valorile reale ale culturismului autentic şi nu se ştie cât timp îi va chinui acest „hobby”. Faptul de a nu avea motivaţie vocaţională conferită de o temeinică pregătire psihologică nu va duce nicăieri, căci rezultatele trebuie susţinute de un puternic argument motivaţional. Niciodată dacă nu există motivaţie nu vom reuşi să derulăm un program de antrenament intensiv, greu, fiindcă se pot strecura compromisuri. Compromisuri legate în primul rând de calitatea execuţiei şi nu ne referim în cazul de faţă de execuţia trişată a anumitor exerciţii, în anumite momente, care au rolul lor în remontarea factorului motivaţional, ci în genere, când pentru a ajunge cât mai repede la punctul terminus al unei şedinţe de antrenament, efectuăm exerciţiile de mântuială, conform principiului „lasă-mă să te las”.

O altă problematică, poate mai gravă încă decât cea adineauri enunţată, în lipsa unui suport motivaţional adecvat este de a „ajusta” volumul lucrului în sine, prin micşorarea numărului de repetări şi serii efectuate, caz în care mulţi dintre noi îşi propun ca, la următorul antrenament să recupereze ceea ce n-au efectuat în cadrul antrenamentului curent, ori cu toată bunăvoinţa vă daţi lesne seama că din n+1 motive, pe care n-are rost să le amintim, acest lucru nu este posibil.

Personalităţi marcante din lumea culturismului susţin că dacă nu există o deplină comuniune între mentalitate(ţi) şi efectuarea încălzirii fizice, atunci totul nu este decât un foc de paie, care duce în definitiv la pierderea timpului fără nici un rost.

Pregătirea psihlologică, în opinia specialiştilor trebuie să înceapă cu câteva ore înainte de începerea şedinţelor de antrenament, ulterior în momentul în care trecem pragul sălii de forţă, trebuie să cunoască o evoluţie calitativă, să fie mai puternică.

Trebuie, în acest sens să avem obiectivele clar precizate ştiind dinainte ce exerciţii vom efectua la antrenamentul respectiv, volumul lucrului pentru fiecare exerciţiu în parte (numărul de repetări şi serii), cu ce greutăţi libere sau cu ce aparate vom lucra pentru derularea fiecărui exerciţiu, în parte din compunerea respectivei rutine.

Având partener de antrenament, trebuie luat şi acesta în considerare, în sensul că, trebuie să existe o relaţie mutuală între voi, avantajul fiind de ambele părţi.

Totodată, nici măcar pentru o clipă nu trebuie pierdut din vedere scopul antrenamentului efectuat şi cu atât mai puţin finalitatea acestuia conferită de rezultatele obţinute care, nu trebuie să fie inferioare celor propuse.

Popularity: 8% [?]

În organismul uman există un hormon care, deopotrivă ajută la creşterea în volum a masei musculare simultan cu creşterea forţei. Un hormon care întruneşte ambele calităţi mai sus enumerate este testosteronul, care mai degrabă are un efect cuantificabil, în primul rând în creşterea volumului masei musculare.

Testosteronul ajută la sinteza proteinelor în organism, mai precis la nivelul celulei musculare, fapt pentru care musculatura se dezvoltă în volum, dar nu se poate ignora nici celălalt parametru, care este creşterea forţei musculare.

În schimb, există un alt hormon, cunoscut îndeobşte sub denumirea de cortizol, al cărei sinteză scăpată de sub control din variate motive, are implicaţii nefaste asupra dezvoltării calităţilor fizice, indiferent de cât de raţională şi echilibrată ar fi dieta sportivilor în principii active, oricât de riguros ar fi programul de antrenament, deoarece sinteza lui în exces are un efect demolator asupra musculaturii.

Acţiunea cortizolului determină transformarea aminoacizilor la nivel muscular în glucoză, aminoacizii supuşi acestui proces provenind, după cum se cunoaşte din celulele musculare.

Datorită acestui fapt, se instalează o stare catabolică, care, produce diminuarea masei musculare prin fenomenul arhicunoscut al autoconsumării, iar în acelaşi registru exprimându-ne datorită acestui aspect negativ, mai plastic exprimându-ne putem spune că, cortizolul este un „devorator” al musculaturii.

Din cele relatate mai sus rezultă, că dintre toţi hormonii, cortizolul poate fi clasificat, cu precădere pentru sportivi şi cu atât mai mult pentru culturişti drept „inamicul public nr.1” al musculaturii.

Cortizolul, denumit de anumiţi specialişti în branşă şi hormonul stresului, datorită faptului că, în caz de stres, indiferent de sursa de producere al acestuia, fie pe cale fizică, ca urmare a procesului antrenamentelor fizice deosebit de intensive, fără nici un fel de exagerare, pitoresc denumite antrenamente dure, sau pe cale legată de fenomenul raţional, psihic ca urmare al unor solicitări de ordin emoţional, ca de exemplu în cazul unor sesiuni de examene, în cazul studenţilor, apare ca o reacţie de apărare, sugestiv asemănată cu efectul de antidot la aceste stări subiective ale existenţei.

Efectele sale antagonice, reieşite pe de o parte în creşterea în volum a masei musculare sau dimpotrivă din demolarea ei, depind în mare măsură de nivelul intensităţii sintezei acestui hormon, sinteză determinată de o serie de factori, cum ar fi : modul de hrănire, stilul de viaţă, suplimentele alimentare folosite, pentru a enumera numai câteva dintre ele, etc.

PRIMA FURCĂ CAUDINĂ – HRĂNIREA.

Dacă nu ingeraţi suficiente calorii, din diverse motive, fie datorită faptului că ţineţi regim alimentar hipocaloric, fie din cu totul alte motive nu ai la dispoziţia organismului suficiente calorii, organismul răspunde prompt prin ridicarea nivelului sintezei cortizolului la cote alarmante, iar concomitent cu acest proces are loc o scădere simţitoare a nivelului testosteronului din sânge, fapt pentru care putem spune un tandru adio creşterii volumului masei musculare.

Este deci imperios necesar să monitorizăm în permanenţă nivelul alimentelor de calitate superioară, bogat proteice pe care le consumăm.

În mod obişnuit dacă te antrenezi intensiv însă nu obţii rezultate pe măsură se pune din capul locului întrebarea dacă te hrăneşti corespunzător şi acest fapt are un dublu corolar, atât ca aport caloric în general, cât mai ales ca structură a dietei, în special, dietă alimentară care trebuie să aibă cu precădere o structură proteică evidentă.

Trebuie crescut corespunzător şi aportul carbohidraţilor, în principiu pe baza aportului băuturilor energizante cu un conţinut ridicat de carbohidraţi, datorită faptului că, carbohidraţii au o perioadă foarte scurtă de asimilaţie.

O cantitate corespunzătoare (de preferinţă un complex) de carbohidraţi induce fenomenul anticatabolic, ca urmare a faptului că produce creşterea nivelului insulinei, care este un hormon care are certe proprietăţi anabolizante.

Nu în ultimul rând, nu trebuie să consumăm în mod excesiv legume, cu precădere cele cu frunze verzi pentru perioade lungi de timp. Cercetătorii au demonstrat faptul că, în cercurile vegetarienilor, nivelul testosteronului sanguin este mult diminuat faţă de consumatorii unei alimentaţii complexe, bazate şi pe proteine.

Consumarea regulată a suplimentelor alimentare, diminuează în mod corespunzător sinteza necontrolată a cortizolului.

VITAMINELE  C şi E:

Referitor la efectul lor puternic antioxidant, s-a stabilit că diminuează în mod semnificativ sinteza cortizolului. Deoarece vitamina C este hidrosolubilă, iar musculatura culturiştilor conţine enorm de multă apă este deosebit de important ca vitamina C administrată să fie în cantitate mare. Cantităţile recomandate  sunt de 1000 mg. vitamina C şi 1000 U.I. de vitamina E.

Încercaţi neaparat DHEA-ul; (dehydropiardrostenedion), care nu este numai un recunoscut hormon antistress, care diminuează nivelul sintezei cortizolului, dar în mod corespunzător are un efect fast asupra sintezei testosteronului.

Trebuie avut grijă ca acest hormon (DHEA), în cantităţi mici nu prezintă nici un fel de efecte primare sau secundare, dar ingerat în cantităţi mai mari are efecte secundare deosebit de dăunătoare.

ACETIL L – CARNITINA (ALC) - Este un produs de dată relativ recentă. În organism se găseşte în proporţie de până la 10% sub forma esterilor acetilici, iar dacă în cursul procesului de antrenament acesta se consumă, prin hrănirea tradiţională nu se poate completa până la un nivel rezonabil.

Consumul ALC-ului mai ales în cazul stresului fizic are efecte benefice deoarece pune în mişcare întregul sistem endocrin.

L – GLUTAMINA - Are un rol deosebit de important în creşterea volumului masei musculare, deoarece prin procesul osmozei asigură hidratarea celulelor declanşând pe această cale o reacţie anabolică la nivelul întregului organism. De asemenea, în mediul intracelular, L-glutamina ajută la sinteza proteinelor.

Cercetările din ultimul timp au făcut posibile determinarea unor relaţii de cauzalitate între reacţia anabolică provocată de L-glutamină şi sinteza hormonului de creştere.

STRESUL PSIHOLOGIC

Dacă avem tendinţe agresive, viaţa şi cariera ne sunt orientate pe calea succcesului, suntem mai tot timpul în criză din cauza timpului efectiv necesar înfăptuirii obiectivelor propuse, acest fapt poate dovedi în plus că nivelul testosteronului din organism este foarte scăzut.

În paralel cu această stare de fapt creşte nivelul cortizolului, care declanşează reacţii anabolice. În vederea supravieţuirii organismul uman, ca de fapt orice organism viu se confruntă în permanenţă cu stresul de natură fizică şi psihică, diferite ca origine dar sinergice ca mod de acţiune vizând crearea unor reacţii de adaptare permanentă a organismului la factorii exogeni.

În condiţii de viaţă obişnuită, normală, creşterea volumului masei musculare este probabil printre ultimele preocupări ale individului, în genere. De aceea în condiţii de stress determinate spre exemplu de o sesiune de examene ţinerea sub control a unei forme depline a musculaturii este o sarcină deosebit de dificilă.

Chiar dacă nu reuşim să îndepărtăm complet stresul din viaţa noastră, ar fi un real câştig faptul de a înţelege ce efecte are stresul asupra organismului şi să încercăm cel puţin să evităm cauzele generatoare de stress.

ODIHNA

Din păcate foarte puţini culturişti acordă importanţă odihnei efectuate prin intermediul somnului şi de aceea puţini reuşesc să acorde acestui tabiet un minim de 8 ore. Dacă nu te odihneşti suficient, în mod automat nivelul testosteronului din organism începe să scadă. Cu cât dormim mai puţin cu atât nivelul testosteronului din organism este mai scăzut, iar de aici rezultă importanţa somnului în vederea stabilizării nivelului testosteronului în organism la cote benefice.

ANTRENAMENTUL

Nu numai stilul de viaţă, ci însuşi modul de planificare şi desfăşurare al şedinţelor de antrenamente influenţează reacţiile anabolice din organism.

EXERCIŢIILE AEROBICE

(Pedalări pe bicicleta staţionară, alergări, folosirea Master Step-ului, etc.), sunt posibile aplicaţii practice sau variante ale exerciţiilor fizice aerobice, ce se pot efectua indiferent de condiţia fizică şi alte criterii obiective, pe care nu are rost să le înşiruim aici datorită faptului că sunt îndeobşte cunoscute.

În această ordine de idei avem veşti bune deoarece au un efect benefic în ceea ce priveşte activitatea cardiovasculară şi unul de ordin practic deoarece sunt foarte bune consumatoare de calorii, adevărate „devoratoare” de grăsimi.

Nu este indicat culturiştilor spre exemplu să-şi înceapă antrenamentul prin alergări deoarece nivelul testosteronului s-ar putea diminua, iar în aceeaşi măsură se diminuează concomitent şi nivelul sintezei proteinelor.

Acest fapt nu înseamnă neapărat că, cei care doresc o creştere a volumului masei musculare să nu efectueze chiar deloc exerciţii aerobice. În schimb dacă un culturist îşi începe antrenamentele prin exerciţii aerobice de intensitate sporită, atunci organismul i se va adapta treptat acestui mod de existenţă este uşor previzibil.

STABILIREA CORECTĂ A DURATEI ŞEDINŢELOR DE ANTRENAMENT

Stabilirea corectă a duratei şedinţelor de antrenament are o importanţă capitală asupra determinării nivelului testosteronului în organism. Ceea ce precis se cunoaşte este faptul că nivelul testosteronului din organism începe să scadă după aproximativ 90 de minute de antrenamente intensive.

După 90 de minute de antrenamente se declanşează reacţiile catabolice în organism (aceasta nu înseamnă neapărat că, în minutul al 91-lea al şedinţei de antrenament muşchii încep să se atrofieze). În cazul în care  şedinţa de antrenament durează mai mult de 90 de minute, atunci trebuie totuşi să ne revizuim programul de antrenament.

STABILIREA PRIORITARĂ A ŞEDINŢELOR DE ANTRENAMENT

Dacă brusc treci de la 4 la 6 şedinţe de antrenament săptămânal sau efectuăm câte două şedinţe de antrenament pe zi, putem spune că nu este cea mai fericită alegere, deoarece poate în primul rând să cadă nivelul motivaţiei psihice.

Este calea sigură spre supraantrenament, capcană în mrejele căreia cad cu precădere culturiştii începători, dar nu numai. Morala constă în faptul că, în urma supraantrenamentului nivelul  hormonal al organismului se modifică.

Nivelul testosteronului, de pildă scade iar în aceeaşi măsură creşte nivelul cortizolului. Sinteza proteinelor scade instaurându-se o stare catabolică.

Este foarte important ca între zilele de antrenamente să intercalăm zile de odihnă, în vederea refacerii complete a organismului. Numai pe această cale putem menţine un nivel corespunzător, optim al raportului cortizol/testosteron, altfel orice încercare de a creşte în volum masa  musculară se va dovedi un fiasco.

Popularity: 7% [?]