Nici nu se poate pune problema importanţei încălzirii generale a organismului înaintea efectuării şedinţelor de antrenament, dar pe lângă o încălzire generală fizică, mai este nevoie totuşi de ceva, acel ceva care este asemănător încălzirii fizice, dar totuşi diferit. Este vorba bineînţeles de spre pregătirea psihologică în vederea desfăşurării antrenamentelor, pe care întrucâtva o putem asemui pregătirii fizice.
Este necesar ca fizicul şi psihicul să acţioneze întrunit în vederea atingerii unei forme sportive de vârf şi totodată să obţinem rezultate notabile în cursul efectuării antrenamentului.
Marea majoritate a antrenorilor recunosc importanţa pregătirii psihologice a antrenamentelor şi adeseori ne-au recomandat să ne înarmăm cu o bună dispoziţie psihică, deoarece o stare bună psihică se impune într-o măsură asemănătoare, ca pondere, în obţinerea unor rezultate deosebite ca antrenamentul în sine executat în întregime şi cu deplină corectitudine, dacă nu chiar şi mai mult decât antrenamentul fizic însuşi.
Cu cât eşti un culturist mai împătimit, cu atât este mai importantă o bună pregătire psihologică, necesară în primul rând în vederea susţinerii motivaţionale a antrenamentelor, care, trebuie să recunoaştem cu toată sinceritatea nu este deloc uşor.
Importanţa pregătirii psihologice este mai mare în cazul culturiştilor profesionişti decât al celor amatori, fiindcă întreaga lor activitate fizică este grefată de o puternică motivaţie, motivaţie care la rândul ei este determinată de o susţinută pregătire psihologică. Astfel, cei care au un psihic labil nu se pot pregăti sub nici o formă nici în perioada de încărcare (creşterea volumului masei musculare), nici în perioada definirii musculare şi cu atât mai puţin nu rezistă stărilor emotive şi stresului ce le comportă desfăşurarea concursurilor în sine, culminând cu un eventual eveniment nedorit, când strădaniile respectivului culturist sunt sortite eşecului.
Un fapt demn de amintit din punctul de vedere al opticii desfăşurării programelor de antrenament, este acela că foarte rar avem prilejul de a vedea dis de dimineaţă culturişti în sălile de antrenament sau după o zi grea de muncă istovitoare. Motive s-ar găsi cu duiumul, însă cei mai mulţi dintre ei n-au o vagă idee, ce ar dori să obţină în respectiva zi în urma desfăşurării antrenamentului. Exerciţiile fizice cu greutăţi sunt printre ultimele lor preocupări pentru ziua respectivă, iar acest fapt categoric determină o stare de lucruri negativă, care se sprijină pe pătrunderea unui cerc vicios neexistând o reală motivaţie pentru culturism, iar dacă nu am fi categorisiţi drept farisei am spune că de fapt respectivii aşa numiţii culturişti sunt de fapt culturişti „pârâţi” care au ajuns din întâmplare să „tragă de fiare” din motive străine vocaţiei sportive, fie prinşi de valul „modei băieţilor cu brandul gros”, ori dintr-o iluzorie posibilitate de a face modelling sau de a se etala în prezenţa puştioaicelor.
Departe de aceştia valorile reale ale culturismului autentic şi nu se ştie cât timp îi va chinui acest „hobby”. Faptul de a nu avea motivaţie vocaţională conferită de o temeinică pregătire psihologică nu va duce nicăieri, căci rezultatele trebuie susţinute de un puternic argument motivaţional. Niciodată dacă nu există motivaţie nu vom reuşi să derulăm un program de antrenament intensiv, greu, fiindcă se pot strecura compromisuri. Compromisuri legate în primul rând de calitatea execuţiei şi nu ne referim în cazul de faţă de execuţia trişată a anumitor exerciţii, în anumite momente, care au rolul lor în remontarea factorului motivaţional, ci în genere, când pentru a ajunge cât mai repede la punctul terminus al unei şedinţe de antrenament, efectuăm exerciţiile de mântuială, conform principiului „lasă-mă să te las”.
O altă problematică, poate mai gravă încă decât cea adineauri enunţată, în lipsa unui suport motivaţional adecvat este de a „ajusta” volumul lucrului în sine, prin micşorarea numărului de repetări şi serii efectuate, caz în care mulţi dintre noi îşi propun ca, la următorul antrenament să recupereze ceea ce n-au efectuat în cadrul antrenamentului curent, ori cu toată bunăvoinţa vă daţi lesne seama că din n+1 motive, pe care n-are rost să le amintim, acest lucru nu este posibil.
Personalităţi marcante din lumea culturismului susţin că dacă nu există o deplină comuniune între mentalitate(ţi) şi efectuarea încălzirii fizice, atunci totul nu este decât un foc de paie, care duce în definitiv la pierderea timpului fără nici un rost.
Pregătirea psihlologică, în opinia specialiştilor trebuie să înceapă cu câteva ore înainte de începerea şedinţelor de antrenament, ulterior în momentul în care trecem pragul sălii de forţă, trebuie să cunoască o evoluţie calitativă, să fie mai puternică.
Trebuie, în acest sens să avem obiectivele clar precizate ştiind dinainte ce exerciţii vom efectua la antrenamentul respectiv, volumul lucrului pentru fiecare exerciţiu în parte (numărul de repetări şi serii), cu ce greutăţi libere sau cu ce aparate vom lucra pentru derularea fiecărui exerciţiu, în parte din compunerea respectivei rutine.
Având partener de antrenament, trebuie luat şi acesta în considerare, în sensul că, trebuie să existe o relaţie mutuală între voi, avantajul fiind de ambele părţi.
Totodată, nici măcar pentru o clipă nu trebuie pierdut din vedere scopul antrenamentului efectuat şi cu atât mai puţin finalitatea acestuia conferită de rezultatele obţinute care, nu trebuie să fie inferioare celor propuse.
Popularity: 8% [?]
Author: 
Posted in 
Tags: