Archive for August, 2010
FLUORUL Date generale
Intră in componenţa fluorurii de sodiu (un preparat sintetic de genul celor care se
introduc in apa potabilă) şi a fluorurii de calciu (substanţă naturală). Scade
incidenţa cariilor dentare, insă surplusul poate determina decolorarea dinţilor.
Nu s-au stabilit doze zilnice, dar majoritatea oamenilor ingerează aproximativ 1
mg pe zi din apa potabilă (doze de 1,5 pană la 4 mg au fost indicate de National
Academy of Sciences, National Research Council).
Ce poate face el pentru dumneavoastră?
Reduce frecvenţa cariilor dentare. intăreşte oasele.
Afecţiuni datorate carenţei
Carii dentare generalizate.
Surse naturale
Apa potabilă fluorurată, alimente de origine marină şi ceai.
Suplimente
Nu se găseşte in preparatele multiminerale. Este prescris odată cu celelalte
vitamine copiilor din zonele in care apa nu are conţinut de fluor.
Toxicitate
20 pană la 80 mg zilnic (vezi secţiunea 290).
Inamici ai fluorului
Vasele de gătit din aluminiu.
Sfatul meu
Nu luaţi suplimente de fluor fără prescripţia medicului. Conţinutul de fluor al
alimentelor creşte simţitor dacă le gătiţi cu apă fluorurată sau in vase din teflon.
FOSFORUL
Date generale
Se regăseşte in fiecare celulă a corpului omenesc. Calciul şi vitamina D sunt
indispensabile pentru metabolizarea fosforului. Pentru a fi eficiente, calciul şi
fosforul trebuie să se afle in organism intr-un raport de doi la unu. Este implicat
in aproape toate reacţiile chimice şi fiziologice. Necesar Pentru structura normală
a oaselor şi dinţilor. Nicotinamida nu poate fi asimilată in lipsa fosforului.
Important pentru regularizarea bătăilor inimii. Esenţial pentru funcţionarea
normală a rinichilor. Necesar in transmiterea impulsurilor nervoase. Dozele
zilnice necesare sunt cuprinse intre 800 şi 1200 mg pentru adulţi, nivelul
superior fiind indicat pentru femeile gravide şi mamele care alăptează.
Ce poate face el pentru dumneavoastră?
Ajută in procesele de creştere şi vindecare. Asigură energia şij vigoarea
organismului prin influenţa pe care o exercită asupra] metabolizării lipidelor şi
polizaharidelor. Atenuează durerile cauzate de I artrită. Asigură starea de
sănătate a gingiilor şi dinţilor.
Afecţiuni datorate carenţei
Rahitism, pioree.
Surse naturale
Peşte, pui, carne, cereale integrale, ouă, nuci, seminţe.
Suplimente
Făina de oase este o bogată sursă de fosfor. Asiguraţi-vă cantitatea] de vitamină
D necesară pentru o bună asimilaţie şi verificaţi ca făina de oase să nu conţină
plumb.
Toxicitate
Nu se cunosc efecte toxice ale fosforului (vezi secţiunea 290).
Inamici ai fosforului
Cantităţi mari de fier, aluminiu şi magneziu pot reduce pană la limitai minimă
eficacitatea fosforului.
Sfatul meu
Dacă ingeraţi prea mult fosfor, balanţa dumneavoastră internă sej
dezechilibrează şi nivelul de calciu scade. Meniurile noastre sunt in generali
bogate in fosfor datorită faptului că acest mineral este prezent in măreai
majoritate a alimentelor naturale şi, deci, carenţele de calciu sunt foarte!
frecvente. Acordaţi deci o mai mare grijă dietei dumneavoastră zilnice. Dacă aţi
depăşit varsta de patruzeci de ani, incercaţi să mancaţi mai puţină carne,
axandu-vă indeosebi pe legume şi lapte. Motivul este acela \ că, după patruzeci
de ani, rinichii nu mai pot elimina excesul de fosfor, ] ceea ce determină iarăşi
scăderea nivelului de calciu din organism. Fiţi atenţi la alimentele conservate cu
ajutorul fosfaţilor şi ţineţi seama dej fosforul pe care il conţin, considerandu-1 ca
parte din raţia dumneavoastră! zilnică.
Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro
Popularity: 1% [?]
FIERUL Date generale
Este un element nutritiv esenţial pentru organismele vii, necesar pentru
producerea hemoglobinei (substanţa care conferă culoarea roşie a sangelui), a
mioglobinei (pigmentul roşu din muşchi), precum şi a unor enzime. Doar opt
procente din cantitatea totală de fier ingerat sunt absorbite, ajungand in circuitul
sangvin. in organismul unui adult cu greutatea de 75 kg se găsesc in medie 4 g
de fier. Hemoglobina, care solicită cea mai mare cantitate de fier, este reciclată şi
reutilizată in procesul de innoire a celulelor sangvine, proces ce are loc la fiecare
120 de zile. Fierul legat de proteine (sub formă de feritină) este stocat in
organism, ca şi fierul tisular (prezent in mioglobină) in cantităţi foarte mici.
Dozele zilnice recomandate de către National Research Council sunt de 10 — 15
mg pentru adulţi şi 30 mg pentru gravide. Femeilor care alăptează le este
suficientă o doză de 15 mg zilnic. intr-o singură lună, femeile pierd o cantitate
dublă de fier in comparaţie cu bărbaţii. Cuprul, cobaltul, manganul şi vitamina C
sunt necesare pentru ca fierul să poată fi asimilat. Fierul este indispensabil
pentru metabolizarea vitaminelor B.
Ce poate face el pentru dumneavoastră?
Ajută in procesul de creştere. Măreşte rezistenţa la imbolnăvire. Preintampină
oboseala. Vindecă şi previne anemiile cauzate de carenţele de fier. Asigură
culoarea sănătoasă a pielii.
Afecţiuni datorate carenţei
Anemie determinată de lipsa fierului (vezi secţiunea 127).
Surse naturale
Ficat de porc, rinichi, inimă şi ficat de vită, scoici şi moluşte crude, piersici
deshidratate, carne de vită, gălbenuş de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel,
melasă, fulgi de ovăz.
Suplimente
Cea mai uşor asimilabilă formă de prezentare a fierului este chelatul proteinhidrolizat,
cu alte cuvinte fier inclus intr-un compus organic prelucrat in vederea
unei rapide asimilări. Produsul este uşor suportat şi de organismele sensibile şi
nu comportă risc de constipaţie. Sulfatul feros, forma anorganică de prezentare a
fierului, este inclus in multe suplimentc de vitamine şi minerale, dar poate
determina distrugerea vitaminei Ei (trebuie luate la cel puţin opt ore diferenţă
unul de celălalt). Verificaţi totdeauna pe etichetă; multe preparate farmaceutice
conţin sulfat feros. Suplimentele cu fier organic — gluconat, fumarat, citrat sau
peptonat de fier — nu neutralizează vitamina E şi sunt disponibile intr-o gamă
largă de doze, pană la 320 mg.
Toxicitate
Rare efecte toxice la persoanele sănătoase. Dozele excesive insă1 pot fi dăunătoare
pentru copii. De exemplu, o cantitate de 3 g este letală* pentru un copil de doi ani
(vezi secţiunea 290). Persoanele cu* hemocromatoze idiopatice sunt predispuse in
mod genetic riscurilor^ determinate de supradozele de fier.
Inamici ai fierului
Fosfoproteinele şi sărurile acidului fitic din cerealele integrale reduc” gradul de
asimilare a fierului in organism.
Sfatul meu
Femeilor li se recomandă suplimente de fier chelatizat sau cele pe bază de
hemoglobina. Verificaţi eticheta de pe sticluţa dumneavoastră, cu multivitamine
sau cu preparate minerale şi amintiţi-vă că sulfatul feros distruge vitamina E.
Dacă urmaţi un tratament cu antiinflamatorii, ori dacă obişnuiţi să luaţi zilnic
aspirină, atunci probabil că aveţi nevoie dej niai mult fier. Nu lăsaţi preparatele
de fier la indemana copiilor. Cantităţile! niari de cafea sau de ceai consumate
zilnic pot inhiba procesul de absorbţie’ a fierului. Femeile gravide ar trebui să
consulte un medic inainte de a lua I fier sau suplimente de vitamine bogate in
fier. S-au inregistrat cazuri de intoxicaţii cu fier la copiii ale căror mame au
inghiţit multe suplimente in timpul sarcinii.
Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro
Popularity: 1% [?]
FIBRELE ŞI TÂRÂTELE
Cand un articol apărut in Journal of the Medical Association declara că am fi cu
toţii mult mai sănătoşi şi am trăi cu siguranţă mai mult dacă ne-am imbogăţi
meniurile zilnice in fibre nedigerabile, mulţi oameni s-au năpustit asupra
alimentelor conţinand fibre, deşi majoritatea nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) că
există diverse tipuri de fibre, fiecare avand proprietăţi şi funcţii specifice.
TIPURI DE FIBRE
Celuloza. Se găseşte in făina de grau integral, tăraţe, varză, mazăre tanără,
fasole verde, varză de Bruxelles, coaja de castravete, piper, mere, morcovi.
Hemiceluloza. Este prezentă in cereale, tăraţe, varză de Bruxelles, muştar şi
sfeclă.
Celuloza şi hemiceluloza absorb apa şi pot imbunătăţi funcţionarea intestinului
gros. Pe scurt, ele adună la un loc deşeurile organice şi le transportă de-a lungul
colonului mai rapid, iar aceasta, pe langă faptul că previne constipaţia, previne
hemoroizii, diverticuloza, colonul spastic, cancerul de colon şi venele varicoase.
ATENŢIE: in anumite afecţiuni intestinale este contraindicată mărirea cantităţii
de fibre ingerate: in orice caz, trebuie cerut avizul unui medic inainte de a incepe
un regim bogat in fibre vegetale.
Răşini. Se găsesc de obicei in făina de ovăz şi in fasolea uscată.
Pectina. Este prezentă in mere, citrice, morcovi, conopidă, varză, mazăre uscată,
fasole verde, cartofi, dovlecei şi căpşuni. Răşinile şi pectina influenţează in primul
rand absorbţia in stomac şi in intestinul subţire. Combinandu-se cu acizii bilei,
ele scad gradul de absorbţie a grăsimilor şi reduc nivelul de colesterol. Prin
acoperirea suprafeţei interne a intestinelor, răşinile şi pectina intarzie golirea
stomacului, incetinind astfel absorbţia zaharurilor după masă — fapt cat se poate
de benefic pentru diabetici, din moment ce se reduce cantitatea de insulina
necesară.
ATENŢIE: Răşinile şi pectina pot influenţa in mod negativ eficacitatea
medicamentelor antifungice care conţin griseofulvină, ca de exemplu Grifulvin V,
Grisactin, Fulvicin.
Lignina. Se găseşte in cerealele folosite la micul dejun, in tăraţe, in ‘egume
bătrane (cand vegetalele imbătranesc, conţinutul lor de lignină
creşte, ele devenind mai greu digerabile), vinete, fasole verde, căpşuni, pere şi
ridichi. Lignina are capacitatea de a reduce digerabilitatea altor tipuri de fibre. La
fel ca răşinile şi pectina, se combină cu acizii bilei pentru a micşora nivelul de
colesterol şi ajută la trecerea mai rapidă a alimentelor prin traiectul digestiv.
ATENŢIE: in ciuda adevărului că meniurile noastre duc in general lipsă de
suficiente fibre vegetale, nici o cantitate prea mare nu este indicată deoarece
poate produce gaze, balonări, greaţă, vărsături, diaree şi chiar e posibil să
afecteze capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12 şi anumite minerale
ca: zinc, calciu, fier, magneziu. insă această situaţie se poate preveni uşor prin
varierea meniului zilnic şi a alimentelor cu conţinut ridicat de fibre.
VARECUL
Această uimitoare algă marină conţine mai multe vitamine şi minerale decat
oricare alt aliment. Mai exact, conţine vitaminele B2, nicotinamidă, colină,
caroten şi acid algenic alături de un număr de douăzeci şi trei de minerale, după
cum urmează:
Iod……………………………………………………………..0,15-tr;20%
Calciu………………………………………………………..1,20%
Fosfor………………………………………………………..0,30%
Fier……………………………………………………………0,10%
Sodiu…………………………………………………………3,14%
Potasiu……………………………………………………….0,63%
Magneziu……………………………………………………0,76%
Sulf……………………………………………………………0,93%
Clor………………………………………………………….12,21%
Cupru…………………………………………………………0,0008%
Zinc……………………………………………………………0,0003%
Mangan………………………………………………………0,0008%
Acestora li se adaugă prezenţa unor oligoelemente: borul, bariul, cromul, litiul,
nichelul, argintul, titanul, vanadiul, aluminiul, stronţiul şi siliciul. Datorită
conţinutului de iod, varecul are un efect normalizant asupra glandei tiroide; cu
alte cuvinte, persoanele slabe, cu tulburări tiroidiene, pot caştiga in greutate prin
folosirea varecului, iar obezii pot
slăbi cu ajutorul lui. Medicina homeopată utilizează varecul pentru a trata
obezitatea, problemele de digestie, eliminarea de gaze şi constipaţia cronică, iar in
ultimii ani dietele la modă includeau neapărat varecul, lecitina, oţetul şi vitamina
B6 .
Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro
Popularity: 2% [?]



