Archive for August, 2010

FLUORUL Date generale

Intră in componenţa fluorurii de sodiu (un preparat sintetic de genul celor care se

introduc in apa potabilă) şi a fluorurii de calciu (substanţă naturală). Scade

incidenţa cariilor dentare, insă surplusul poate determina decolorarea dinţilor.

Nu s-au stabilit doze zilnice, dar majoritatea oamenilor ingerează aproximativ 1

mg pe zi din apa potabilă (doze de 1,5 pană la 4 mg au fost indicate de National

Academy of Sciences, National Research Council).

Ce poate face el pentru dumneavoastră?

Reduce frecvenţa cariilor dentare. intăreşte oasele.

Afecţiuni datorate carenţei

Carii dentare generalizate.

Surse naturale

Apa potabilă fluorurată, alimente de origine marină şi ceai.

Suplimente

Nu se găseşte in preparatele multiminerale. Este prescris odată cu celelalte

vitamine copiilor din zonele in care apa nu are conţinut de fluor.

Toxicitate

20 pană la 80 mg zilnic (vezi secţiunea 290).

Inamici ai fluorului

Vasele de gătit din aluminiu.

Sfatul meu

Nu luaţi suplimente de fluor fără prescripţia medicului. Conţinutul de fluor al

alimentelor creşte simţitor dacă le gătiţi cu apă fluorurată sau in vase din teflon.

FOSFORUL

Date generale

Se regăseşte in fiecare celulă a corpului omenesc. Calciul şi vitamina D sunt

indispensabile pentru metabolizarea fosforului. Pentru a fi eficiente, calciul şi

fosforul trebuie să se afle in organism intr-un raport de doi la unu. Este implicat

in aproape toate reacţiile chimice şi fiziologice. Necesar Pentru structura normală

a oaselor şi dinţilor. Nicotinamida nu poate fi asimilată in lipsa fosforului.

Important pentru regularizarea bătăilor inimii. Esenţial pentru funcţionarea

normală a rinichilor. Necesar in transmiterea impulsurilor nervoase. Dozele

zilnice necesare sunt cuprinse intre 800 şi 1200 mg pentru adulţi, nivelul

superior fiind indicat pentru femeile gravide şi mamele care alăptează.

Ce poate face el pentru dumneavoastră?

Ajută in procesele de creştere şi vindecare. Asigură energia şij vigoarea

organismului prin influenţa pe care o exercită asupra] metabolizării lipidelor şi

polizaharidelor. Atenuează durerile cauzate de I artrită. Asigură starea de

sănătate a gingiilor şi dinţilor.

Afecţiuni datorate carenţei

Rahitism, pioree.

Surse naturale

Peşte, pui, carne, cereale integrale, ouă, nuci, seminţe.

Suplimente

Făina de oase este o bogată sursă de fosfor. Asiguraţi-vă cantitatea] de vitamină

D necesară pentru o bună asimilaţie şi verificaţi ca făina de oase să nu conţină

plumb.

Toxicitate

Nu se cunosc efecte toxice ale fosforului (vezi secţiunea 290).

Inamici ai fosforului

Cantităţi mari de fier, aluminiu şi magneziu pot reduce pană la limitai minimă

eficacitatea fosforului.

Sfatul meu

Dacă ingeraţi prea mult fosfor, balanţa dumneavoastră internă sej

dezechilibrează şi nivelul de calciu scade. Meniurile noastre sunt in generali

bogate in fosfor datorită faptului că acest mineral este prezent in măreai

majoritate a alimentelor naturale şi, deci, carenţele de calciu sunt foarte!

frecvente. Acordaţi deci o mai mare grijă dietei dumneavoastră zilnice. Dacă aţi

depăşit varsta de patruzeci de ani, incercaţi să mancaţi mai puţină carne,

axandu-vă indeosebi pe legume şi lapte. Motivul este acela \ că, după patruzeci

de ani, rinichii nu mai pot elimina excesul de fosfor, ] ceea ce determină iarăşi

scăderea nivelului de calciu din organism. Fiţi atenţi la alimentele conservate cu

ajutorul fosfaţilor şi ţineţi seama dej fosforul pe care il conţin, considerandu-1 ca

parte din raţia dumneavoastră! zilnică.

Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro

Popularity: 1% [?]

FIERUL Date generale

Este un element nutritiv esenţial pentru organismele vii, necesar pentru

producerea hemoglobinei (substanţa care conferă culoarea roşie a sangelui), a

mioglobinei (pigmentul roşu din muşchi), precum şi a unor enzime. Doar opt

procente din cantitatea totală de fier ingerat sunt absorbite, ajungand in circuitul

sangvin. in organismul unui adult cu greutatea de 75 kg se găsesc in medie 4 g

de fier. Hemoglobina, care solicită cea mai mare cantitate de fier, este reciclată şi

reutilizată in procesul de innoire a celulelor sangvine, proces ce are loc la fiecare

120 de zile. Fierul legat de proteine (sub formă de feritină) este stocat in

organism, ca şi fierul tisular (prezent in mioglobină) in cantităţi foarte mici.

Dozele zilnice recomandate de către National Research Council sunt de 10 — 15

mg pentru adulţi şi 30 mg pentru gravide. Femeilor care alăptează le este

suficientă o doză de 15 mg zilnic. intr-o singură lună, femeile pierd o cantitate

dublă de fier in comparaţie cu bărbaţii. Cuprul, cobaltul, manganul şi vitamina C

sunt necesare pentru ca fierul să poată fi asimilat. Fierul este indispensabil

pentru metabolizarea vitaminelor B.

Ce poate face el pentru dumneavoastră?

Ajută in procesul de creştere. Măreşte rezistenţa la imbolnăvire. Preintampină

oboseala. Vindecă şi previne anemiile cauzate de carenţele de fier. Asigură

culoarea sănătoasă a pielii.

Afecţiuni datorate carenţei

Anemie determinată de lipsa fierului (vezi secţiunea 127).

Surse naturale

Ficat de porc, rinichi, inimă şi ficat de vită, scoici şi moluşte crude, piersici

deshidratate, carne de vită, gălbenuş de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel,

melasă, fulgi de ovăz.

Suplimente

Cea mai uşor asimilabilă formă de prezentare a fierului este chelatul proteinhidrolizat,

cu alte cuvinte fier inclus intr-un compus organic prelucrat in vederea

unei rapide asimilări. Produsul este uşor suportat şi de organismele sensibile şi

nu comportă risc de constipaţie. Sulfatul feros, forma anorganică de prezentare a

fierului, este inclus in multe suplimentc de vitamine şi minerale, dar poate

determina distrugerea vitaminei Ei (trebuie luate la cel puţin opt ore diferenţă

unul de celălalt). Verificaţi totdeauna pe etichetă; multe preparate farmaceutice

conţin sulfat feros. Suplimentele cu fier organic — gluconat, fumarat, citrat sau

peptonat de fier — nu neutralizează vitamina E şi sunt disponibile intr-o gamă

largă de doze, pană la 320 mg.

Toxicitate

Rare efecte toxice la persoanele sănătoase. Dozele excesive insă1 pot fi dăunătoare

pentru copii. De exemplu, o cantitate de 3 g este letală* pentru un copil de doi ani

(vezi secţiunea 290). Persoanele cu* hemocromatoze idiopatice sunt predispuse in

mod genetic riscurilor^ determinate de supradozele de fier.

Inamici ai fierului

Fosfoproteinele şi sărurile acidului fitic din cerealele integrale reduc” gradul de

asimilare a fierului in organism.

Sfatul meu

Femeilor li se recomandă suplimente de fier chelatizat sau cele pe bază de

hemoglobina. Verificaţi eticheta de pe sticluţa dumneavoastră, cu multivitamine

sau cu preparate minerale şi amintiţi-vă că sulfatul feros distruge vitamina E.

Dacă urmaţi un tratament cu antiinflamatorii, ori dacă obişnuiţi să luaţi zilnic

aspirină, atunci probabil că aveţi nevoie dej niai mult fier. Nu lăsaţi preparatele

de fier la indemana copiilor. Cantităţile! niari de cafea sau de ceai consumate

zilnic pot inhiba procesul de absorbţie’ a fierului. Femeile gravide ar trebui să

consulte un medic inainte de a lua I fier sau suplimente de vitamine bogate in

fier. S-au inregistrat cazuri de intoxicaţii cu fier la copiii ale căror mame au

inghiţit multe suplimente in timpul sarcinii.

Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro

Popularity: 1% [?]

FIBRELE ŞI TÂRÂTELE

Cand un articol apărut in Journal of the Medical Association declara că am fi cu

toţii mult mai sănătoşi şi am trăi cu siguranţă mai mult dacă ne-am imbogăţi

meniurile zilnice in fibre nedigerabile, mulţi oameni s-au năpustit asupra

alimentelor conţinand fibre, deşi majoritatea nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) că

există diverse tipuri de fibre, fiecare avand proprietăţi şi funcţii specifice.

TIPURI DE FIBRE

Celuloza. Se găseşte in făina de grau integral, tăraţe, varză, mazăre tanără,

fasole verde, varză de Bruxelles, coaja de castravete, piper, mere, morcovi.

Hemiceluloza. Este prezentă in cereale, tăraţe, varză de Bruxelles, muştar şi

sfeclă.

Celuloza şi hemiceluloza absorb apa şi pot imbunătăţi funcţionarea intestinului

gros. Pe scurt, ele adună la un loc deşeurile organice şi le transportă de-a lungul

colonului mai rapid, iar aceasta, pe langă faptul că previne constipaţia, previne

hemoroizii, diverticuloza, colonul spastic, cancerul de colon şi venele varicoase.

ATENŢIE: in anumite afecţiuni intestinale este contraindicată mărirea cantităţii

de fibre ingerate: in orice caz, trebuie cerut avizul unui medic inainte de a incepe

un regim bogat in fibre vegetale.

Răşini. Se găsesc de obicei in făina de ovăz şi in fasolea uscată.

Pectina. Este prezentă in mere, citrice, morcovi, conopidă, varză, mazăre uscată,

fasole verde, cartofi, dovlecei şi căpşuni. Răşinile şi pectina influenţează in primul

rand absorbţia in stomac şi in intestinul subţire. Combinandu-se cu acizii bilei,

ele scad gradul de absorbţie a grăsimilor şi reduc nivelul de colesterol. Prin

acoperirea suprafeţei interne a intestinelor, răşinile şi pectina intarzie golirea

stomacului, incetinind astfel absorbţia zaharurilor după masă — fapt cat se poate

de benefic pentru diabetici, din moment ce se reduce cantitatea de insulina

necesară.

ATENŢIE: Răşinile şi pectina pot influenţa in mod negativ eficacitatea

medicamentelor antifungice care conţin griseofulvină, ca de exemplu Grifulvin V,

Grisactin, Fulvicin.

Lignina. Se găseşte in cerealele folosite la micul dejun, in tăraţe, in ‘egume

bătrane (cand vegetalele imbătranesc, conţinutul lor de lignină

creşte, ele devenind mai greu digerabile), vinete, fasole verde, căpşuni, pere şi

ridichi. Lignina are capacitatea de a reduce digerabilitatea altor tipuri de fibre. La

fel ca răşinile şi pectina, se combină cu acizii bilei pentru a micşora nivelul de

colesterol şi ajută la trecerea mai rapidă a alimentelor prin traiectul digestiv.

ATENŢIE: in ciuda adevărului că meniurile noastre duc in general lipsă de

suficiente fibre vegetale, nici o cantitate prea mare nu este indicată deoarece

poate produce gaze, balonări, greaţă, vărsături, diaree şi chiar e posibil să

afecteze capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12 şi anumite minerale

ca: zinc, calciu, fier, magneziu. insă această situaţie se poate preveni uşor prin

varierea meniului zilnic şi a alimentelor cu conţinut ridicat de fibre.

VARECUL

Această uimitoare algă marină conţine mai multe vitamine şi minerale decat

oricare alt aliment. Mai exact, conţine vitaminele B2, nicotinamidă, colină,

caroten şi acid algenic alături de un număr de douăzeci şi trei de minerale, după

cum urmează:

Iod……………………………………………………………..0,15-tr;20%

Calciu………………………………………………………..1,20%

Fosfor………………………………………………………..0,30%

Fier……………………………………………………………0,10%

Sodiu…………………………………………………………3,14%

Potasiu……………………………………………………….0,63%

Magneziu……………………………………………………0,76%

Sulf……………………………………………………………0,93%

Clor………………………………………………………….12,21%

Cupru…………………………………………………………0,0008%

Zinc……………………………………………………………0,0003%

Mangan………………………………………………………0,0008%

Acestora li se adaugă prezenţa unor oligoelemente: borul, bariul, cromul, litiul,

nichelul, argintul, titanul, vanadiul, aluminiul, stronţiul şi siliciul. Datorită

conţinutului de iod, varecul are un efect normalizant asupra glandei tiroide; cu

alte cuvinte, persoanele slabe, cu tulburări tiroidiene, pot caştiga in greutate prin

folosirea varecului, iar obezii pot

slăbi cu ajutorul lui. Medicina homeopată utilizează varecul pentru a trata

obezitatea, problemele de digestie, eliminarea de gaze şi constipaţia cronică, iar in

ultimii ani dietele la modă includeau neapărat varecul, lecitina, oţetul şi vitamina

B6 .

Suplimente nutritive pe www.bodylinemall.ro

Popularity: 2% [?]

SEO monitor Director Firme din Iasi